Te cunosc de undeva [7]

            -Mă duc să îi anunț și pe băieți, sigur vor fi încântați, zise Alison.
            -Doamne abea aștept, nici nu știu cu ce să mă îmbrac.

            -Lexy.. calm. E doar o ieșire în oraș cu gașca.

            -La orice ieșire trebuie să arătăm bine, Claire, dragă. *râzând*

            -Da, corect!

            -Lexy e așa entuziasmatată..

            -Păi da! Nu am ieșit de mult!

            -Sophie, ea e așa tot timpul.

            -Taci, tu! Nu e adevărat.

            În timp ce noi ne amuzam una de cealaltă, Alison vorbea la telefon...

*convorbire telefonică*

            -KEVIN! În sfârști răspunzi, Drake ce naiba face cu telefonul ăla?

            -Ne uitam la film și nu le-am auzit, erau pe silențios.

            -Mâine la ora 15:30 ne vedem toți în față la Sophie. Nu vreau să aud comentarii. Și obligat îi anunți și pe ceilalți, adică Nate și Ken.

            -Ce e mâine la 15:30?

            -Vom ieși toți în oraș. Inclusiv Sophie!

            -Chiar crezi că Nate va veni?

            -Nu o să accept un refuz.

            -Alison, Nate nu va vrea să vină.

            -ÎL IEI PE SUS ȘI ÎL ADUCI CU FORȚA, KEVIN! Sophie e vie, suferă doar de o amnezie. Nu crezi că e de datoria noastră să o ajutăm să își amintească?

            -Bine, bine. Îi anunț eu pe toți.

            -Mâine, la 15:30. NU UITA!

            -Bine.

*sfârșitul convorbirii*

            Alison s-a întors către fete zâmbind.

            -Băieții vor fi acolo.

            -Ooo reuniune de gașcă, spune Tara zâmbind.

            -Fetelor, se face târziu, cred că ar trebui să mergem acasă.

            -Ai dreptate, Lexy.

            -Sophie, ne vedem mâine!

            -Desigur, abea aștept.

            -Să te îmbraci frumos, da? Mi se adresă Lexy cu un ton copilăresc.

            -Așa voi face.

            Fetele au plecat pe la 19:48. M-am dus în camera mea și m-am întins în pat gândindu-mă la ziua ce va urma. Eram entuziasmată și în același timp speriată. În cameră intră doamna Lisa cu o cană în mână.

            -M-am gândit că vrei o cană de ciocolată caldă cu mentă și frișcă.

            -Mulțumesc, doamna Lisa.

            -Pentru puțin. Și? Ți-a plăcut surpriza de azi?

            -Da. Chiar foarte mult. Nu mă așteptam.

            -Mă bucur atunci.

            -Ăm.. doamnă Lisa?

            -Da, draga mea?

            -Vă pot întreba ceva?

            -Desigur?

            -Ce s-a întâmplat în seara accidentului? Ce m-a adus în .. starea asta?

            -Oh.. Sophie..

            -Vreau să știu povestea. Vreau să aflu ce s-a întâmplat.

            -Sophie...

            -Vă rog.

            -Sophie, nu trebuie să te gândești la asta acum..

            -Dar.. vreau să știu..

            -Vei afla scumpa mea. Îți promit! Dar nu acum. La momentul potrivit.

            -Mbine.

            -Mai bine te odihnești.

            -Dar e devreme.

            -Știu, scumpo, dar fetițele alea năzdrăvane au o grămadă de planuri cu tine. Mâine va fi o zi plină, îți garantez.

            -Bine, atunci.

            -Vise plăcute, draga mea.

            -Noapte bună!

            Am adormit foarte repede, însă nu garantez că a fost un somn liniștit.

*vis*

            -Claire, unde e?

            -Nate! Am încercat să o opresc..

            -UNDE E?!

            -Acolo..

            -Ai sunat tu la ambulanță?

            -Da.

            -Sophie, rezistă.

            -Claire! I-ai sunat părinții?

            -Da. Sunt în drum spre spital..

            -Sophie! Sophie!...