-Soph’ ..
-Scumpa mea, ești puternică, isteață și curajoasă. Mă
îndoiesc că nu te vei descurca. În caz de ceva, toți ceilalți vor fi acolo.
-Doar Tara, Nate și Kevin sunt la același liceu cu mine?
-Nu. Lexy, Claire și Alison sunt în 11B. Tu și Tara
sunteți 11A. Oh era să uit. Și Ken e în clasă cu tine. Scumpo, o să mai dureze
până te vei obișnui cu toți. Va fi totul în regulă.
-Atunci cred că mă duc să mă odihnesc. Mâine mă trezesc
devreme.
-Bine scumpo. Te lăsăm. Somn ușor.
-Mulțumesc.
Doamna Lisa și Ronny au ieșit din cameră. Eu m-am
schimbat în pijamale și m-am băgat în pat. »De ce nu pot să îmi amintesc? Și ce
s-a întâmplat de am pățit așa ceva? De ce lumea evită să îmi spună? Ce o să fac
dacă nu mă descurc?« ... Mă foiam, mă întorceam de pe o parte pe alta. Nu
puteam să dorm. M-am ridicat din pat cu gândul să mă duc să îmi iau un pahar cu
apă. În bucătărie, doamna Lisa și Ronny vorbeau.
-Mamă serios? O trimiți la școală? Îi va fi foarte greu!
-Nu am alte idei, Ronny. Nu știu cum să fac să își
amintească!
-Mamă, cum crezi că va reacționa când toți acei elevi vor
veni la ea..”Sophie, te-ai făcut bine!”,”Ce faci Sophie?”...Și ea nu cunoaște
niciunul, mamă...
-Am vorbit cu profesorii și cu directorul. A făcut o
ședință cu toți elevii.. vor ști cum să se com....
*hodorong-trong*
-Cine-i acolo?
-Sophie? Nu dormi?
-Am venit să îmi iau un pahar cu apă...
-Bine scumpo, dar fugi și te pune înapoi în pat.
Ajunsă în cameră, m-am pus în pat și am adormit repede,
spre uimirea mea. A doua zi a venit pe nesimțite. Ușa de la cameră se auzi și
deodată soarele a năvălit asupra ochilor mei.
-Bună dimineața, rază de soare! Încă nu te-ai trezit?
spune doamna Lisa râzând.
-Ăăă.. da, da.. sunt trează...*zic asta întinzându-mă și
afundându-mi capul în pernă*
-Haide somnoroaso, trezește-te! Tara, Kevin și Nate te
așteaptă jos!
Când am auzit numele Nate am sărit arsă din pat. Doamna
Lisa se amuza copios pe seama asta. În câteva minute eram îmbrăcată, pieptănată,
cu geanta făcută, iar mațele mele schiorlăind teribil.
-Sophie, dacă nu te grăbești o să întârzii.
Ceilalți erau amuzați de cum înfulecam micul dejun. Am
terminat, dar am ieșit din casă cu o felie de pâine prăjită în gură. Ceilalți
râdeau.
-Data viitoare să știi să te trezești mai devreme! Spune
Tara cu o notă de amuzament.
-Ești gata pentru școală? Mi se adresă Kevin.
-Da. Nu. Adică da. .... nu știu.
Nate era tăcut. Aceeași privire o avea de când l-am văzut prima dată, iar eu
nu îndrăzneam să îi spun ceva..
-Și.. iată-ne ajunși la minunatul liceu Ellesmere!!!
Spune Kevin râzând.
-Hei, adormiților!
-Bună Ken!
-Salut Tara! Hei, Kevin! .. Nate?!
-Salut Ken!
-Ken.
-Ce ești așa molâu, frate?
-O zi nașpa.
-Da, la el toate zilele sunt nașpa... râde Kevin.
-Auzi măi? Da’ n-ai uitat pe cineva?
-SOPHIEEEE!!! Scumpo,ce faci? Mai dai și tu pe la școală?
-Um.. Hei ...
ăă...ăm...
-Ken!
-Ăăă? Da!
Toți
ceilalți au început să râdă, mai puțin Nate care doar a ridicat colțul gurii.
Eu m-am înroșit toată și am lăsat capul în jos de rușine. Sa sunat de oră. Am
intrat în școală și deja simțeam cum toate privirile se îmbulzeau asupra mea.
Mergeam alături de Tara în spatele băieților, cu capul în jos. Tara mi-a pus
mâna pe umăr zicându-mi »Va fi bine!«.
-Băieți, eu mă grăbesc. Am prima oră chimie, iar profa
țipă dacă intru după ea.
-Bine Kevin! Baftă. Ne vedem în pauză, frate!
-Baftă!
-Nate, tu ce ai prima oră? Îl întrebă Tara.
-Mate.
-Îhh.. ok. Ne vedem în pauză.
Tara m-a luat de mână și m-a dus în clasă..
