Te cunosc de undeva [8]

            -Shopie!

            -Aaa!

            -Ești bine?

            -Da.

            -Respirai greu, te zbăteai. Sigur ești în regulă?

            -Da. Cât e ceasul?    

            -14:00

            -Cât?!

            -Calmează-te! Sunt și fetele aici. Mă duc să îți pun masa.

            -Doamnă Lisa..

            -Da?

            -Nimic. Am uitat ideea.

            -O să îți aduci tu aminte.

            -Mda..

            -Le zic fetelor să vină sus?

            -Da, ar fi în regulă.

            -Bine atunci.

            Fetele au urcat la mine în cameră, am mâncat și m-au ajutat să îmi aleg ținuta, oarecum. Fiind început de primăvară, mi-am luat o pereche de colanți cu o bluză neagră mai largă și un hanorac în caz de o să îmi fie frig. La ora 15:30 toată lumea era în fața casei mele. Îmi tremurau picioarele, probabil de la emoții. Era pentru prima dată când făceam cunoștință cu băieții și când vedeam gașca împreună. Am respirat adânc și am ieșit din casă.

            -Hei Sophie! Mă salută un băiat brunet cu ochii albaștri, foarte albaștri..

            -Salut.

            -Bună Sophie! Ce mai faci? Un alt tip înalt, brunet, cu ochii căprui.

            -Hei, hei! Ușor, să nu speriem biata fată! Spune Lexy amuzată.

Eram așa de emoționată încât strângeam mâna lui Lexy atât de tare încât cred că am lăsat-o cu vânătăi.

            -Unde sunt ăilalți?!

            -Ce s-a întâmplat Alison?

            -Lipsesc doi băieți! Dacă îndrăznesc să nu vină...Îi ucid!

            -Vor veni ei. Mai așteptăm puțin.

*din perspectiva lui Nate*

            Ken venise la mine într-un suflet. Alergase tot drumul. Era 15:57, trebuia să fiu de mult în fața casei lui Sophie, dar nu am îndrăznit să merg.

            -Ești nebun?! Ce dracu faci? Nici nu ești îmbrăcat, mișcă-te o dată! Toți ceilalți așteaptă.

            -Nu merg.

            -Ce?! De ce?!

            -Nu mai rezist să o văd așa. Mă doare. Și e vina mea pentru tot.

            -Ești idiot! Nu e vina ta! Nu ești responsabil de nimic. S-a întâmplat! A fost un accident! Nu te învinui tu pentru asta.

            -E vina mea că am lăsat-o să plece. E vina mea că nu am avut grijă de ea.

            -Și ce voiai mă? Să o ții în lanțuri? Asta este, treci peste!

            -Cum să trec peste?! Nu își aduce aminte nimic, cine e, cine sunt.. Ce rost are?

            -Atunci e vina ta!

            -Hă?

            -Și singurul mod ca să îți ceri scuze este să vii! Dacă tu, prietenul ei nu o ajuți și nu o susții atunci cine, Nate? Cine?

            -Tu și discursurile tale! Mă duc să mă îmbrac.

            -Ăsta e băiatu’ meu! Mai repede!

*din perspectiva lui Sophie*

            -Alison? Mergem? Stăm aici de jumătate de oră și nu știu pe cine așteptăm.

            -Sunt niște nesimțiți. Să mergem.

            Ne pregăteam toți să plecăm, când deodată, din casă iese Tara alergând.

            -ALISOOON! SUNT PE DRUUUUM!

            -Ce?

            -M-au sunat. Sunt pe drum. Imediat..

            Eu eram lângă hamac și o țineam strâns de mână pe Lexy. În fața casei opri o mașină. Doi băieți își făcură apariția. Era băiatul de la spital împreună cu încă un tip care avea o față cunoscută.

            -Mergem?

            -Acum te-ai gândit să vii? De ce n-ai venit la sfârșit? Sări Alison.

            -Scuze de întârziere. Mergem?

            -Mai întâi facem onorurile. Spune Lexy, luându-mă de mână.

            -Soph’ ei sunt: Ken, Drake, Kevin, Joe și Nate.

Doar.. DISPARI!

   E frumos nu? Când mândria, orgoliul și ego-ul le pui mai presus de toate nu? Când tot ce a-ți realizat ai năruit într-o secundă printr-o decizie care i-a ucis inima? E frumos? Te simți mândră?
   Nu s-a aruncat legat la ochi în nicio prăpastie, tu l-ai împins acolo, iar noi toți am întins mâna să îl ajutăm, dar el.. credea doar în iluzia ta.
   Ar fi cazul să te maturizezi și să nu îți etalezi "suferința" pe site-uri de socializare. În plus, așa-zisele cuvinte nu mai au niciun rost, nu au puterea de a schimba ceva.
   Nu e orb și nici fraier, doar a deschis ochii larg și a văzut ce persoană ești. Nu a pierdut nimic, ci din contră a câștigat multe...
   TACI!!! SĂ NU MAI AUD VREUN CUVÂNT DESPRE "IUBIRE" DIN PARTEA TA! Arunci vorbe în stânga și în dreapta cum că meriți mai mult, mai bun, vezi să nu! Nu meritai nimic din ceea ce ți-a oferit el și mai ai tupeul jegos să te ridici și să zdrăngănești cuvinte MARI pentru cineva care tratează totul cu o indiferență desăvârșită.
  Ceea ce mă omoară este că ai îndrăznit să rănești persoana la care eu țin cel mai mult! Ai îndrăznit să ștergi zâmbetul ce îi înseninează fața chiar și pentru o secundă.
  Dacă ai reușit să schimbi ceva de-a lungul timpului... iată că ai dat cu piciorul în baltă și totul s-a întors la cum a fost înainte, dar.. cum așa ceva este lipsit de valoare pentru tine, ce mai contează, nu? :)
  Tot ce poți să faci acum.. este să dispari. Fă-te nevăzută. Pleacă! Și fă-ne favorul de a nu te mai întoarce. Noi n-avem nevoie de tine...

Meh..alții..

• Ce grasă e! - E na! Și ce dacă? Măcar nu se teme să mănânce ceea ce-i place. 
• Ce slabă e, oare nu îi dau de mâncare acasă? - Te-ai gândit că poate așa e corpul/metabolismul ei? Că poate suferă de vreo boală? 
• Vai! Ai văzut câte coșuri are? - VAI! Pubertatea asta! Da' ce tu n-ai avut? Aa.. stai. tu te dai cu fond de ten ca să le acoperi, ei ea nu folosește astfel de produse. Îi place să fie ea simplă, nu cu un strat de glet pe față.
• Îh.. poartă aparat dentar. - Scuz-o că vrea să aibă o dantură frumoasă!
• Haha, ochelarista! - Crezi că ei îi place să fie poreclită aragaz cu patru ochi? NU A ALES EA! (sau el)
• E urâtă! - Ce faci? Ai ajuns să te descrii singur/ singură? Fiecare persoană e frumoasă în felul ei. Trebuie doar să te uiți mai atent, deși nu exteriorul contează. 
• E un/o ciudat/ciudată. - Greșit! E special/ă în felul ei. Tu nu o înțelegi.
• Niciodată nu se aranjează! - Obligat trebuie să își ardă părul cu placa sau ondulatorul, obligat trebuie să se machieze ca să arate bine? Dar poate ei îi place cu părul ciufulit și fără machiaj. Naturalețea învinge. 

Către toți cei care au auzit replici de genul și poate multe altele,

   Nu-i ascultați! Faceți abstracție de ei! Sunteți frumoși în felul vostru pentru că sunteți voi, fără să vă temeți de asta. Ei spun asta din invidie pentru că ei nu vor putea ajunge niciodată ca voi. Voi treceți peste fiecare zi în care auziți astfel de vorbe cu capul sus. Asta îi deranjează pe ei. Vor să vă vadă suferind, nu le dați satisfacție! Arătați-le că sunteți mai buni și că nu sunteți așa ușor de doborât.

   Nu trebuie să vă intereseze părerea celor din jur! Nu trebuie să vă schimbați că așa a zis x sau y, faceți asta doar dacă vă doriți acea schimbare, dar să nu fie de gura altora.

   Să fiți voi înșivă, asta contează..

Te cunosc de undeva [7]

            -Mă duc să îi anunț și pe băieți, sigur vor fi încântați, zise Alison.
            -Doamne abea aștept, nici nu știu cu ce să mă îmbrac.

            -Lexy.. calm. E doar o ieșire în oraș cu gașca.

            -La orice ieșire trebuie să arătăm bine, Claire, dragă. *râzând*

            -Da, corect!

            -Lexy e așa entuziasmatată..

            -Păi da! Nu am ieșit de mult!

            -Sophie, ea e așa tot timpul.

            -Taci, tu! Nu e adevărat.

            În timp ce noi ne amuzam una de cealaltă, Alison vorbea la telefon...

*convorbire telefonică*

            -KEVIN! În sfârști răspunzi, Drake ce naiba face cu telefonul ăla?

            -Ne uitam la film și nu le-am auzit, erau pe silențios.

            -Mâine la ora 15:30 ne vedem toți în față la Sophie. Nu vreau să aud comentarii. Și obligat îi anunți și pe ceilalți, adică Nate și Ken.

            -Ce e mâine la 15:30?

            -Vom ieși toți în oraș. Inclusiv Sophie!

            -Chiar crezi că Nate va veni?

            -Nu o să accept un refuz.

            -Alison, Nate nu va vrea să vină.

            -ÎL IEI PE SUS ȘI ÎL ADUCI CU FORȚA, KEVIN! Sophie e vie, suferă doar de o amnezie. Nu crezi că e de datoria noastră să o ajutăm să își amintească?

            -Bine, bine. Îi anunț eu pe toți.

            -Mâine, la 15:30. NU UITA!

            -Bine.

*sfârșitul convorbirii*

            Alison s-a întors către fete zâmbind.

            -Băieții vor fi acolo.

            -Ooo reuniune de gașcă, spune Tara zâmbind.

            -Fetelor, se face târziu, cred că ar trebui să mergem acasă.

            -Ai dreptate, Lexy.

            -Sophie, ne vedem mâine!

            -Desigur, abea aștept.

            -Să te îmbraci frumos, da? Mi se adresă Lexy cu un ton copilăresc.

            -Așa voi face.

            Fetele au plecat pe la 19:48. M-am dus în camera mea și m-am întins în pat gândindu-mă la ziua ce va urma. Eram entuziasmată și în același timp speriată. În cameră intră doamna Lisa cu o cană în mână.

            -M-am gândit că vrei o cană de ciocolată caldă cu mentă și frișcă.

            -Mulțumesc, doamna Lisa.

            -Pentru puțin. Și? Ți-a plăcut surpriza de azi?

            -Da. Chiar foarte mult. Nu mă așteptam.

            -Mă bucur atunci.

            -Ăm.. doamnă Lisa?

            -Da, draga mea?

            -Vă pot întreba ceva?

            -Desigur?

            -Ce s-a întâmplat în seara accidentului? Ce m-a adus în .. starea asta?

            -Oh.. Sophie..

            -Vreau să știu povestea. Vreau să aflu ce s-a întâmplat.

            -Sophie...

            -Vă rog.

            -Sophie, nu trebuie să te gândești la asta acum..

            -Dar.. vreau să știu..

            -Vei afla scumpa mea. Îți promit! Dar nu acum. La momentul potrivit.

            -Mbine.

            -Mai bine te odihnești.

            -Dar e devreme.

            -Știu, scumpo, dar fetițele alea năzdrăvane au o grămadă de planuri cu tine. Mâine va fi o zi plină, îți garantez.

            -Bine, atunci.

            -Vise plăcute, draga mea.

            -Noapte bună!

            Am adormit foarte repede, însă nu garantez că a fost un somn liniștit.

*vis*

            -Claire, unde e?

            -Nate! Am încercat să o opresc..

            -UNDE E?!

            -Acolo..

            -Ai sunat tu la ambulanță?

            -Da.

            -Sophie, rezistă.

            -Claire! I-ai sunat părinții?

            -Da. Sunt în drum spre spital..

            -Sophie! Sophie!...

Vezi-ți de treabă!

   Tu chiar nu ai viața ta? Nu ai ce face? Te plictisești? Serios acum. Frate știi ce? Fă-ți o viața la naiba! Ceea ce ai tu nu se numește viață. Mă urăști? Ai ciudă pe mine? Foarte bine! Să știi că nici eu nu te înghit, dar.. LA NAIBA EȘTI PENIBILĂ! Nu glumesc când spun asta.
   Se presupune că „ai trecut” mai departe nu? Eu nu văd asta. :) Sincer, chiar nu o văd! Tu o vezi? Așa credeam și eu. :-j Ce aștepți scumpo? Să mă vezi luând foc, vrei să vezi că mă enervez, că atitudinea ta mă oftică? Pff.. Apăi stăi și rabdă dragă că nu o să se întâmple. :) Și știi de ce? Pentru că sunt atât de inteligentă încât să nu îmi pun mintea cu .. zzzz. În fine..
   Știi ce draga mea? Nu te-am suportat, nu te suport și nu o să o fac vreodată. Știi de ce? Pentru că detest oamenii pupincuriști ca tine. Nu mă impresionezi cu absolut nimic, iar pentru mine ești un simplu gândac ce trebuie strivit. :) Ești un nimic! ^^ Nu ești așa? Demonstrază! Lasă ipocrizia de o parte și zi-mi tot în față fără să te ascunzi după alte perdele. :) Vezi tu? N-ai curaj, pentru că asta ești tu...(nu mai dau alte denumiri).
  Însă.. cum eu îmi „iubesc” haterii.. un sfat. Vezi-ți de treabă și nu te băga unde nu îți fierbe oala pentru că pisica blândă zgârie rău. Treci mai departe vezi-ți dracu de ale tale, cu accent pe ALE TALE și nu mai căuta atât atenția cui nu trebuie. Și a da. PUNE-ȚI POFTA ÎN CUI!

Te-am flegmat!

P.S.: Și dacă tot vrei să îmi transmiți ceva, fă-o cu gura ta. :) 

Minipost -6-

- Nu înțeleg de ce sunt toți așa încântați de ea. Nu e cine știe ce.
-Știi amândouă sunteți fete, sunteți frumoase, inteligente, blânde.. și alte de genul, dar între tine și ea există o mare diferență.
-Ce diferență?
-Pe tine te cunoaște tot orașul, ai popularitate.. dar câți din "prietenii" ăștia ar sări pentru tine când te afli în pericol?
-..
-Ea? Are câțiva, dar care și-ar da și viața pentru ea.
-Nu cred că ei ar renunța la viața lor pentru a ei.
-E nașpa să nu crezi, gândește-te la ce ți-am spus. Rumegă bine cuvintele mele ș-apoi să îmi spui dacă am avut dreptate sau nu.
-Asta e singura diferență zici? Altele nu mai sunt?
-Ar mai fi una..
-Oh... care?
-Zâmbetul ei plin de viață.
-Și al meu nu e?
-Ba da. Dar ea când dă de un hop îl trece cu capul sus și zâmbind.
-La fel fac și eu.
-Minți. Am văzut cum treci tu hopurile.
-Mă spionai?
-Nu. A fost fără să vreau. Știi..lacrimile nu ajută.
-Dar..
-Dacă o vei vedea plângând, atunci trebuie să știi că acel lucru era o parte din inima ei.
-Deci până la urmă suntem atât de diferite..
-Da..foarte diferite...

Te cunosc de undeva [6]

*vis*
            -Hai încearcă, va fi ok..

            -Nu mă risc..

            -Doar o cursă nimic mai mult.

            -Bine..

            -Soph’ nici să nu te gândești.

            -Stai liniștită Claire, totul va fi bine..

...

            -AAAAAH!

            M-am trezit speriată.. ce a fost asta? Ușa camerei se deschide brusc..

            -Sophie, este totul în regulă?

            -Doamna Lisa..

            -Inspiră adânc draga mea. Spune-mi ce s-a întâmpalt.

            -Eram acolo, și Claire și apoi...

            -Gata, shh.. totul e în regulă

            -Cât e ceasul?

            -2:16, hai culcă-te. Mâine dimineață ai o surpriză!

            -Bine..

            Am adormit foarte ușor, iar spre surprinderea mea nu am mai avut acel vis. Dimineața a venit destul de repede. M-am ridicat din pat, m-am dus la baie, mi-am făcut toaleta și m-am schimbat. Nu știam dacă să cobor sau să rămân în camera mea. Mi-am luat inima în dinți și am coborât încrezătoare.

            -Bună dimineața!

            -Bună dimineața, Sophie.

            -Um..

            -Micul dejun e gata, iar surpriza ta e pe drum.

            -Astea sunt...

            -Clătite cu nutella, preferatele tale.

            -Awee! <3 span="">

            Am mâncat cu poftă clătitele și m-am dus în living. Domnul John era acolo și se uita la Animal Planet. Timidă, m-am așezat lângă el.

            -Bună dimineața, domnule John.

            -Bună dimineața, Sophie. Cum ai dormit?

            -Ca un bebeluș.

            -Asta e bine. Cum te mai simți? Te doare capul sau ceva?

            -Foarte bine. Nu, chiar deloc.

            -Asta e bine.

            -Sophieeee! strigă doamna Lisa la mine.

            -Da, doamnă Lisa?

            -Sophiee!!!

            -Aaaa...

            -Alison, spune cu cun zâmbet larg pe față, fata care tocmai mă îmbrățișase.

            -Mbună.

            -Ce faci? Ehe arăți ceva mai bine! Cum te simți?

            -Bine, cred.

            Am petrecut întreaga dimineață cu Alison, care mi-a povestit de celelalte fete, Tara, Lexy, Claire. Avea un păr lung, șaten, drept, iar ochii căprui spre verde îi sclipeau mereu. Avea o față atât de senină. Zâmbetul ei te obliga și pe tine să zâmbești. După – amiază, la noi a venit Lexy, Claire și Tara...

            -Hei! Am o idee! Spune Lexy foarte entuziasmată..

            -Uhoh.. Ferea! Lexy iar are idei. O ironizează Claire.

            -Taci tu! Eu mereu am idei bune!

            -Da.. mereu.. se amuză Tara la rândul ei.

            -Hai Lexy, spune-ne ce gândești?

            -Ce ar fi să ieșim mâine toate la un suc? Ce ziceți?

            -Și îi chemăm și pe băieți, reunim gașca. Spuse Alison încântată maxim de idee.

            -Nu știu ce să zic, eu..

            -Hai Sophie! Te rugăăm.. spun fetele în cor.

            -Dar trebuie să vorbesc cu doamna Lisa..

            -Ești liberă să te duci, scumpa mea.

            -Sunteți sigură?

            -Doamna Lisa de cât timp sunteți acolo? Spune Lexy cu un ton amuzant suspicios.

            -Ehe.. de .. 5 minute? *zâmbind*

            -Deci ? Vii Sophie? mă întrebă Tara.

            -Umm.. bine..

            -S-a stabilit, la ora 15:30 suntem în fața casei Sophiei, țopăind de fericire Claire.

            -Mă duc să...

Transfer...

   Recent, m-am transferat de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” la Liceul Teoretic „Grigore Antipa”. De ce? Ei bine pentru că asta a fost decizia mea. Povestea e una destul de lungă, deci n-am de gând să o scriu toată. Fac un rezumat: eu am vrut la profilul științele naturii(chimie-bio), dar am intrat la mate-info. -.-" Mă credeți că îmi venea să plâng când am aflat? Ca o idioată ce sunt am completat foaia greșit. După chimie-bio la CNME am pus mate-info la același liceu când normal, de fapt și de drept urma LTGA..chimie-bio. Mă rog. Am stat un semestru.. am zis că poate mă acomodez.. DA DE UNDE ATÂTA FERICIRE?! În fine. Și .. da m-am transferat. Ce mă amuză cel mai tare este că sunt tot IX C . xD Um.. mda! Deci...

   Celor din IX C, fosta mea clasă..
   Dragilor, să nu credeți că dacă am plecat o să vă uit. Chiar dacă a fost doar un semestru... a fost unul foarte tare. Poate nu vă cunosc atât de bine, dar pentru un semestru am fost colegi, și cel mai important am fost prieteni. Să nu credeți că nu o să îmi lipsiți. O să îmi lipsiți.. Chiar dacă au fost doar 3 luni (cred) au fost geniale și am rămas cu amintiri drăguțe. Diana, colega mea de 8 ani jumate :)), cea cu care râdeam câte 2 minute în fiecare pauză și voi ăștialalți vă uitați la noi ca la mașini străine, coleguța mea cu care urlam și cu care împărțeam tot, ca două surori. (vacă tot o să îmi fie dor de tine chiar dacă suntem în același cartier), Mădălina și Diana A. care cântau prin pauze, Blonda noastră care făcea ca sirena ambulanței, Dinu și Horo care mă enervau la culme cu banca lor și care mi-au lăsat vânătăi pe picioare.. :-w, Coțovanu și Emi care mereu întârziau la ore, iar Emi când intra în clasa .."AHAAA!", Delia și Otilia cu care mă ajutam la teste mereu, George care mă enerva la culme când vedeam materiale pe grup, fetele din prima bancă de la perete.. Sabina și Elena care am zis că le bat o dată și o dată că mereu zic de teme, dar cu care totuși mă amuzam, celelalte fete din prima bancă de la geam care sunt ca niște măicuțe. Sunt liniștite! Dar eu tot le ciufuleam. :"> Flooo! Care a ieșit o dată la tablă și el zicea după dirig "adunăm", "scădem" și le zicea cu un accent de ăla.. vai frate râdeam de nu mă puteam opri, Ștefan Grădinaru (cârnat) care se agita la fiecare oră. =)) VIIOO aka Covridog care m-a uimit în prima zi de școală pentru că pe facebook vorbea non-stop, iar în realitate.. O.O DA! ... Ștefan Purice care mă hrănea în pauză cu pizza =)) și apoi îmi dădea și apă (și chiar dacă nu îmi dădea eu tot luam sticla și beam, Ciciii! Cici perversu' ! :o3 Care are un stil de a vorbi, și care mereu trebuia să zică "Huo tu nebuno!" sau "Nebunatico, îți placee!" Probabil acum se gândește la un plan de a o viola pe Diana M. =)) (scuze Dianaa). Alex sărăcuțu nostru Alex de care se lua mereu dirigu.. și fost coleg. xD Daiana căreia mereu îi zic Diana.. dar ea nu se supără pentru că mă iubi-dubi pe mine :">. Alexandra care e atât de mică și de scumpă și .. la fel de nebună ca și Blonda. o.o Larisaaa! :o3 Oh.. Larisuca mea! :o3 Cea care când ieșea la tablă la mate eu abea mă apucam să scriu exercițiul și ea se ducea în bancă, Ana, Maria și Roxana care dau îmbrățișări zdravene, fetelor când vreau o îmbrățișare, la voi vin bine? :o3
   Profi? Cel mai dor îmi va fi de Melinte cu zâmbetul lui șucar... sincer cred că el e singurul de care îmi va fi dor. =))
   O să îmi fie doooooor de voi! :o3

   Celor din IX C.. actuala clasă..
   Din câte am înțeles sunteți cea mai unită clasă și sper să fie așa. Sper să ne înțelegem cu toții bine, să fim ca o familie maaaare și frumoasă! :)) Mă îndoiesc că nu ne vom înțelege și am acest "feeling" că atunci când se va auzi ceva de bine .. "Cine a făcut asta? IX C-u" ! ^^