De vorbă cu..

 - Bună, micuț muritor. Ești gata să mergi în infern?
 - Și tu ar trebui să fii?
 - Sunt cel așteptat de unii, urât de alții.
 - ..așteptat de unii, ..urât de alții... ești cumva..?
 - Da?
 - Ce vrei de la mine?
 - Ce vreau de la toată lumea. Doar nu crezi că te vizitez ca să stăm la taclale la un ceai.
 - Dar eu simt că mie încă nu mi-a sosit momentul.
 - EU HOTĂRĂSC CÂND ȘI CUI SOSEȘTE MOMENTUL!
 - Cum e viața veșnică? E la fel de palpitantă cum îmi pare mie?
 - Hmm..?
 - Prea mult?
 - Pare palpitant, dar nu e.
 - Dar unde e prietena ta?
 - Eu nu am prieteni.
 - Fericirea?

 - Știi.. mă gândeam să te las în viață, dar.. pentru că ai numit-o prietena mea..nu mai ai nicio șansă.

 - Nu mi-e frică.
 - Deci nu ți-e frică de moarte?
 - Dar fă cumva.. să mor fericit.
 - De ce aș face asta?
 - Nu știu.
 - Moartea și Fericirea nu merg de mână.
 - Bine...
..