Micii mei îngerași..

   Sunt oameni pe lumea asta, pui de oameni mai bine zis, care vrei nu vrei te vor face să zâmbești. Nu prin prostiuțele pe care le zic..adică.."Ce e o fereastră? ..O fereastră e un geam. Bine..și un geam ce e? Un geam este o fereastră." sau prin întrebările aiurite gen "De ce e frunza verde?", "De ce stă luna acolo sus?" sau "De ce cade frunza?" .. ci prin simpla lor inocență, prin chipul lor de înger, prin zâmbetul lor atât de pur.

*~*

-Ce sunt ăștia? *spun eu arătând spre ciorăpeii ei*

-Cipcei..

-Dar ăștia de la urechea mea ce sunt? 

-Cecei..

*~*

-Dar ce faci, Corina?

-Mă joc..

-Ce te joci?

-Un joc.

-Cu ce?

-Cu animale.

-Corina, mă învărți? 

-O să amețești..

-Învărte-mă, Corina!

*~*

-HA! BAU! Te-am speriat?

-Aaa..M-ai speriat! 

-Culina..veau..veau mașinuța..

-Nu pot. E sus și nu ajung la ea..

-Ti log mumooos Culinaa! Culina...Culina Cocolinaa.. 

-Dă-mi un pup!

..MUUUUAH!...

   Micii îngerași care te fac să zâmbești mereu. În preajma lor nu poți sta trist. Alături de ei revii în copilărie și te bucuri din plin de ea.Piticii ăștia știu să îmi aducă mereu zâmbetul pe buze și fac asta fără să vrea. Îi iubesc enorm, sunt piticii mei! <3 br="">