Micii mei îngerași..

   Sunt oameni pe lumea asta, pui de oameni mai bine zis, care vrei nu vrei te vor face să zâmbești. Nu prin prostiuțele pe care le zic..adică.."Ce e o fereastră? ..O fereastră e un geam. Bine..și un geam ce e? Un geam este o fereastră." sau prin întrebările aiurite gen "De ce e frunza verde?", "De ce stă luna acolo sus?" sau "De ce cade frunza?" .. ci prin simpla lor inocență, prin chipul lor de înger, prin zâmbetul lor atât de pur.

*~*

-Ce sunt ăștia? *spun eu arătând spre ciorăpeii ei*

-Cipcei..

-Dar ăștia de la urechea mea ce sunt? 

-Cecei..

*~*

-Dar ce faci, Corina?

-Mă joc..

-Ce te joci?

-Un joc.

-Cu ce?

-Cu animale.

-Corina, mă învărți? 

-O să amețești..

-Învărte-mă, Corina!

*~*

-HA! BAU! Te-am speriat?

-Aaa..M-ai speriat! 

-Culina..veau..veau mașinuța..

-Nu pot. E sus și nu ajung la ea..

-Ti log mumooos Culinaa! Culina...Culina Cocolinaa.. 

-Dă-mi un pup!

..MUUUUAH!...

   Micii îngerași care te fac să zâmbești mereu. În preajma lor nu poți sta trist. Alături de ei revii în copilărie și te bucuri din plin de ea.Piticii ăștia știu să îmi aducă mereu zâmbetul pe buze și fac asta fără să vrea. Îi iubesc enorm, sunt piticii mei! <3 br="">

Shht!

   Sunt momente în viață când vrei să spui multe lucruri, dar nu știi cum. Te sperii pentru că nu știi ce va urma după ce vei rosti unele lucruri ș-apoi taci și ții în tine totul. Cugeți la ceea ce ai vrea să faci și te gândești la urmări. Îți faci în cap sute de scene, dar niciuna nu e bună. Tu speri că va fi contrariul la ceea ce gândești tu dar apoi POOF! te trezești că e exact cum ți-ai imaginat. UNEORI! Alteori..eh..se mai întâmplă..
  "Ce suntem noi? Ce e între noi? Suntem simpli prieteni sau e ceva mai mult? ..Hmh.. Nu aș avea curajul să rostesc asta. Aș prefera să îmi citești gândurile decât să mă aud zicând asta. De ce? De frică. Îmi place ceea ce se petrece acum și nu aș vrea să se schimbe nimic..și mă tem că dacă deschid gura totul se va schimba. Mi-e frică...mi-e frică să nu.. mi-e frică să nu te pierd pentru că îmi placi...

   ...

Ăm...citeai asta? Aw.. scuze, poți să treci la altă postare. Sunt rătăcită..rătăcită printre gânduri..

Finish!

    Și tot ce a fost, a fost. S-a terminat! Clipele frumoase petrecute împreună, poveștile inventate de noi, jocurile hazlii, certurile aiurite.. toate s-au spulberat.. AMIN! Nu..nu regret nimic, dar mai bine pun punct.
    Că cică tu ABUF!  ți-ai dat "seama" că ABIS! tu ai "greșit". Și cică noi nu ne vom certa niciodată pe subiectul ăla. HAHA! Ești tu fraieră și crezi asta că de fapt e alt motiv. :-j Și iaca na! ai fi citit tu jurnalul și ai văzut însemnările mele făcute acolo. :-j Scuză-mă că ți-am pătat jurnalul, însă poți să-i dai cu clor și se șterge. :)
   Nea..n-am uitat de promisiunile făcute. N-am uitat nici măcar de faptul că am zis că vom fi mereu prietene și că voi fi aici pentru tine. RETRAG! N-am nevoie de persoane ca tine! De lipitori lingușitoare, profitori și ipocriți. Nu, nu! [-x Mai bine mă lipsesc de ele. 
   Sunt multe povești în spate, dacă ai fi avut răbdare le aflai pe toate. :)  Nea! Nu stau să ți le scriu aici..n-ai știut să asculți problema ta. Dacă ai fi vorbit cu mine poate ar fi fost altfel, dar NU ai preferat să păstrezi părerea ta pripită și tâmpită, refuzând să privești realitatea..
   Cu alte cuvinte, altfel spus...
   Eu mereu m-am interesat de tine, de soarta ta, de viața ta. Poate în unele momente am greșit și nu mi-am dat seama, dar în acele momente trebuia să vii să îmi dai o palmă peste obraz să spui "HEI! TREZIREA! CE FACI?!", nu? nimic? nici o reacție? OK. Dar să nu pui bot..nu, nu. :-j Dar tu? Tu te-ai interesat de mine? Ți-a păsat vreodată de părerea mea? NO. De câte ori am zis ok, bine.. lasă .. fie "treacă de la mine".. îți zic eu ..de multe ori. Dar tu? Ți-ai băgat picioarele în toată bunătatea mea. Ai luat bucățica aia de inimă în care te aflai tu și ce ai făcut? Ai călcat-o, sfâșiat-o, rupt-o, ucis-o..ai transformat-o în milioane de bucățele. Și tu.. vii la mine cu "iartă-mă?" NU! S-a întâmplat de prea multe ori.
   Ți-am oferit bunătate, dar greșeala ta a fost că ai confundat-o cu prostie.. află că eu am capul pe umeri. :) Chiar dacă par că sunt distrată și aeriană..află că nu sunt. M-am lăudat cu tine peste tot, hah! "prieteni ca mine n-are nimeni" .. câtă ipocrizie din partea mea. Nu! Nu-i am frate. Nu-s acei prieteni care îi descriam eu. Nu, nu! Dacă nu am acei prieteni.. asta e. Decât cu o gloată de puști idioți cu 2103980611195 de fețe mai bine cu 2-3 prieteni ADEVĂRAȚI care știu că o să aștepte un verdict din partea mea înainte de a concluziona ceva.

   Dacă am învățat ceva din toată harababura asta a fost că .. ce știu..mai bine păstrez pentru mine. Și..dacă am nevoie să vorbesc cu cineva.. mă duc în baie și vorbesc cu oglinda decât cu VOI și tot mă simt mai bine. :)

THE END!

2 !

    Iată că am ajuns și eu la o anumită "vechime". Ce pot să spun. După părerea mea..se vede o oarecare evoluare în felul meu de a scrie. O oarecare evoluare referitoare și la modul meu de a gândi.
   Scumpii mei cititori, poate că v-am plictisit cu descărcările mele, poate nu ați găsit ceva atât de interesant în acest blog care să merite atenția voastră. Poate vă întrebați de ce scriu.. ei bine scriu pentru că nimeni nu ascultă..
   Țin să menționez că nu totul este scris de mine, sunt și pasaje în care m-am inspirat maxim de undeva. :) În schimb..sunt gândurile mele transpuse în câteva litere "magice" pe un blog..unde..puțini intră și se afundă în gândurile mele. Un blog.. unde puțini înțeleg mesajul pe care îl transmit și sentimentul pe care îl simt..
   Vreau să mulțumesc puținilor cititori care au răpit puțin din timpul lor prețios pentru a acorda o micuță atenție acestui "colț" din sufletul meu.

Minipost -3-

...

- Ce faci?

- Stau, mă gândesc..

- La ce?

- La multe lucruri..

- Umm...pari supărată, s-a întâmplat ceva?

- Nu, nu sunt supărată. Ți se pare. *spune zâmbind*

- Te cunosc prea bine ca să mă păcălești cu un zâmbet fals, spune-mi ce s-a întâmplat.

- Nimic. Totul e bine. E foarte bine că pierzi niște prieteni doar pentru că nu au avut răbdare cu tine, doar pentru că gelozia joacă feste și manipulează minți, doar pentru că o fărâmă de amuzament s-a transformat într-o interpretare greșită..

- Nu pricep nimic. M-ai băgat în ceață.

- În lumea asta nimic nu e real. Totul e fals. Totul se interpretează greșit..

- Nu pricep ce vrei să spui.

- Și..dacă la un moment dat acea interpretare se adeverește? Dacă ceea ce tu negi, ceea ce vrei tu să ascunzi iese la iveală? Atunci ce ești? Un om cu o mască pe față? Doar pentru că ai vrut să eviți ceva și ai dat în altceva .. ești fals?

- Nu înțeleg...

- Vezi? Degeaba îți destăinui gândurile mele..nu le vei înțelege niciodată și mai rău..poate..le vei percepe greșit. Este în regulă. Pleacă. Toți ceilalți au făcut la fel. M-am obișnuit cu asta..

Grasă/slabă; Slabă/grasă..

   Pam, pam, pam! Deja știți de ce subiect mă leg..asta .. din titlu. Este un subiect destul de delicat. Să vedem. O să mă leg de câteva tipe foarte drăguțe care arată super bine dar ele se văd grase: Bianca, Diana, Lavinia, Mădălina și Ioana. (Fetilii să nu vă supărați!).
   Sunt fete ce au o greutate nu mare....se învârt în jurul a ..50-60 de kg. (Vă asigur eu că așa e!) Ce pot să spun..NU SUNT GRASE! Și îmi vine să le dau în cap când le aud. -.-" Băi frate voi arătați super bine. Vă cunosc de o grămadă de timp și mereu vă aud cu "Sunt mare!" , "Sunt uriașă!", "Vaii ce grasă sunt!" ..  Serios? Serios, voi vă bateți joc de mine?! Arătați chiar foarte bine!!! Sunt tipe care sunt atât de mari încât aproape întrec un elefant și voi sunteti "grase" ? Neaa! Vă înșelați amarnic în privința asta! Sunt fete care și-ar dori să aibă un corp ca al vostru și nu glumesc când spun asta. Sunt acele anorexice care se.. "tem" de mâncare și sunt și acele tipe mari cât un hipopotam. Alea ar dori o siluetă ca a voastră.
   Uitați-vă la mine! Eu? Eu sunt slabă..sunt ceva de genul.. "Două bețe înfipte în c*r, aparat de mers pe drum." .. pe bune! Mi-aș dori să fiu ceva mai plinuță. Eu am dita parantezoiu taică! Apăi dacă mă mai urc și pe tocuri... o.o ... O să arăt ca moartea! -.- Voi în schimb sunteți perfecte! :3 Așa că nu vă mai plângeți atât! Zâmbiți și fiți mulțumite de corpul pe care îl aveți și nu mai puneți la suflet toate răutățile spuse de lume că lumea e invidioasă. Capiș?! :-w

Vă pup! :-*