Fata zâmbăreață care o știa toată lumea, fata care chiar dacă plângea, oferea mereu zâmbete a fost pusă la pământ! O caut peste tot și nu o găsesc. E acolo pe undeva, zâmbind. Știu asta! Ea mereu zâmbește..mereu..
**
Vreau să încep prin a spune că am avut cel mai bun bunic din lume. Un bunic care cu toate greutățile pe cap, zâmbea nepoatei sale atât de blând și de calm. Care spunea micile povești cu tâlc. Care mereu mă făcea să râd atunci când îi spunea bunicii că o iubește. Făcea asta în modul lui special! Zilele în care se cicăleau unul pe celălalt erau atât de hazlii.
Dragă bunicule,
Mi-ai fost întâi prieten și apoi bunic. Părul tău rar și nins de timp era mereu ascuns sub pălăria mică și neagră ce nu lipsea niciodată de pe cap. Țin minte că mereu râdeam de nasul tău, că era ca de clovn pentru că avea o bilă mare în vârf. Știu sigur că de la tine a moștenit tata asta.
Nu știu ce să mai spun. Îmi este mult prea greu. Lacrimile curg șiroaie și nu mă pot stăpâni. Știu că nu vrei să mă vezi plângând pentru că te-ar face trist. Nu vreau să fac asta, dar nu mă pot abține. Sunt sigură că îți vei face prieteni acolo alături de Dumnezeu și știu că mă vei veghea alături de bunica Elena. Apropo să îi transmiți salutări din partea mea și să îi spui că îmi pare rău că nu am ajuns să o cunosc. Să îi spui că mama mereu îmi povestește de ea și că aș fi vrut să o cunosc.
Bunicule, of.. bunicule.. Îmi pare atât de rău că nu veneam mai des să te vizitez. Și acum țin minte zilele în care trebuia să mă întorc acasă iar tu stăteai la poartă cu lacrimi în ochi și îmi făceai cu mâna..
Știu că nu ți-am arătat mai niciodată cât țin la tine și știu că acum e târziu.. TE IUBESC BUNICULE! Și nu te voi uita niciodată! Îmi vei lipsi enooorm!
A ta nepoată,
Corina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu