Degeaba..

   Te lupți, te zbați, te frămânți ca totul să iasă "perfect". Știi că nimeni nu e perfect. Nu există oameni perfecți, nu există lucruri perfecte. Perfecțiunea o are doar Dumnezeu în mâna sa. 

   Te chinui să ieși din acest haos creat de cei ca tine. ȚEAPĂ! Nu poți! :) 

   Lupți pentru visele tale și când aproape devin realitate totul se năruie. Mna! Ești trist, dar nu te lași și te ridici! Ții capul sus cu atâta mândrie, ar fi bine să ... mai tai din ea dă-o dracu'. :)

   Și uite așa tu dai războaie cu cei din jur și uneori chiar și cu tine însuți să ajungi în vârful piramidei. Și mai ai puțin, doi pași..și ajungi, dar chiar atunci nu mai poți. Ca prostul renunți..și o iei de la capăt.

  Pe drumul ăsta tu înfrunți și viscol, și furtună.. cu alte cuvinte, și bârfă, și minciună, și fățărnicie. Pierzi "prieteni", îți faci alții, îi pierzi și p'ăia apoi realizezi că nu ai prieteni, ca ești singur între atâtea "animale" ce vor doar să îți devoreze sufletul. Conștientizezi că adevărații prieteni nu te-ar fi mințit, nu te-ar fi lăsat baltă, nu te-ar vinde pe nimicuri și nu te-ar lăsa să îți iei lumea în cap. Îți dai seama! Dar mai există astfel de oameni? DA! Într-un univers paralel poate. xD Ș-apoi .. stai și meditezi.. "Da' astea tăti au vreun sens?" No! N-au! :)

  Și faci tu toate astea, te lupți, te zbați, te frămânți.. De ce? .. 

..DEGEABA!