Haos...

   De multe ori mă gândesc că nimic nu mai are rost. Lumea s-a schimbat radical, și nu în bine. Faptele bune sunt minore în comparație cu cele rele. Degeaba te zbați pentru binele altora, ție oricum acest lucru nu îți aduce niciun beneficiu ci mai rău, lumea începe să se folosească de tine. E o vorbă ce are rost.."Când ești bun, ești luat de prost!"

   Toți se dau prieteni pe lângă tine, când ei de fapt sunt niște târâturi care la prima greșeală îți dau un șut în fund, te scuipă și te bagă de unde ai venit. Tu încerci să fii prieten cu toată lumea, să ajuți pe toată lumea, dar ceilalți nu caută decât să te vadă la pământ. Să vadă cum te chinui, te strofoci, te zbați.. ca un pește pe uscat.

   Invidioși pe persoana ta, încep să te critice. Să scoată fel de fel de zvonuri. Toate astea pentru simplul fapt că vor să îți arate că ei sunt mai presus sau ceva de genul. Oameni cretini, proști, fără o viață socială. 

   Bârfa..asta e pe primul loc. Ce e mai frumos decât să stai într-un parc, pe o bancă și să bârfești pe toată lumea? Oare altceva nu se găsește de făcut? Toată lumea aruncă vorbe în stânga și în dreapta fără să știe despre ce e vorba de fapt și de drept.
   Orgoliul..trăiască maiestatea sa! Din cauza lui puță ăsta.. mii de oameni stau certați, cuplurile sunt.."pe cale de dispariție" pentru că tinerii din ziua azi sunt prea mândri și le pasă prea mult de așa-zisa reputație. Cu ce îi ajută habar n-am..
   Iubirea..există din ce în ce mai puțin. Ar trebui să ne facem griji? DA! Căutăm să primim dragoste, dar nu oferim. Bunătatea devine slăbiciune.. :-j Mai nou, găsim dragoste doar în filme și povești. Totul devine o mare minciună. "Dragoste..caută toți, dar trecem unii pe lângă alții ca niște roboți. Pierdem din vedere lucruri esențiale, în goana după banii știi că dragostea dispare." Asta e grav!
   Invidia.. am spus mai sus, scoate zvonuri și zvonuri. Egoismul și lăcomia se țin strâns de mână...
   Și e trist, e trist să vezi că o lume atât de frumoasă se autodistruge. Tehnologia pune pe noi amprenta.. stăm cu capetele în telefoane, laptop-uri.. mici ecrane... fără să ridicăm privirea să ne uitam la soare. Cerul ... e o minunăție. Nimeni nu îl mai observă.. uneori și el plânge când vede în ce s-a transformat minunăția creată de El. :)
    Chiar și copii de 6-7 ani.. își scot iPhone-urile, smart-phone-urile..cărămizi unele mai mari ca altele, și când spun că la vârsta aia eu nu avem telefon..nu mint. Puștanii de 9-10 ani vorbesc deja despre sex.. eu la vârsta lor încă jucam șotron.
   Și tot stau și mă gândesc, lumea a devenit un haos total!

I will miss you..

   Vine o vreme când Dumnezeu îți ia persoanele dragi alături de care ai copilărit. Persoanele pe care le iubești, la care ții cel mai mult. Am întrebat-o și pe mama de ce EL ia toți oamenii frumoși, buni și cumsecade? De ce nu scapă lumea de leprele care o distrug? Iar ea mi-a răspuns: "Tu când te duci în grădină, iei florile cele ofilite? Sau cele înflorite și frumoase?" 

   Fata zâmbăreață care o știa toată lumea, fata care chiar dacă plângea, oferea mereu zâmbete a fost pusă la pământ! O caut peste tot și nu o găsesc. E acolo pe undeva, zâmbind. Știu asta! Ea mereu zâmbește..mereu..

**

   Vreau să încep prin a spune că am avut cel mai bun bunic din lume. Un bunic care cu toate greutățile pe cap, zâmbea nepoatei sale atât de blând și de calm. Care spunea micile povești cu tâlc. Care mereu mă făcea să râd atunci când îi spunea bunicii că o iubește. Făcea asta în modul lui special! Zilele în care se cicăleau unul pe celălalt erau atât de hazlii. 

   

Dragă bunicule,

   Mi-ai fost întâi prieten și apoi bunic. Părul tău rar și nins de timp era mereu ascuns sub pălăria mică și neagră ce nu lipsea niciodată de pe cap. Țin minte că mereu râdeam de nasul tău, că era ca de clovn pentru că avea o bilă mare în vârf. Știu sigur că de la tine a moștenit tata asta. 

  Nu știu ce să mai spun. Îmi este mult prea greu. Lacrimile curg șiroaie și nu mă pot stăpâni. Știu că nu vrei să mă vezi plângând pentru că te-ar face trist. Nu vreau să fac asta, dar nu mă pot abține. Sunt sigură că îți vei face prieteni acolo alături de Dumnezeu și știu că mă vei veghea alături de bunica Elena. Apropo să îi transmiți salutări din partea mea și să îi spui că îmi pare rău că nu am ajuns să o cunosc. Să îi spui că mama mereu îmi povestește de ea și că aș fi vrut să o cunosc. 

  Bunicule, of.. bunicule.. Îmi pare atât de rău că nu veneam mai des să te vizitez. Și acum țin minte zilele în care trebuia să mă întorc acasă iar tu stăteai la poartă cu lacrimi în ochi și îmi făceai cu mâna.. 

  Știu că nu ți-am arătat mai niciodată cât țin la tine și știu că acum e târziu.. TE IUBESC BUNICULE! Și nu te voi uita niciodată! Îmi vei lipsi enooorm! 

A ta nepoată, 

Corina.

Dragă tată,

   Ai făcut atât de multe lucruri bune în viață. Tu ești temelia mea, tu m-ai făcut să mă simt ocrotită, m-ai înveselit când eram bosumflată, m-ai certat când eram nedreaptă și mereu m-ai lăsat să te ajut deși mai mult te încurcam. Dar mai ales, ai iubit-o mereu pe mama.

   Îmi pare rau când nu mă ridic la măsura așteptărilor tale, îmi pare rău când te necăjesc, îmi pare nespus de rău că poate nu sunt cum ți-ai dorit să fiu, îmi pare rău ca nu sunt fata model, dar ca orice om am și eu defecte. Nimeni nu e perfect.

   Știu că tu vrei tot ce e mai bun pentru mine, și de asemenea realizez că muncești din greu doar ca mie să nu îmi lipsească ceva, să pot avea tot ce îmi doresc. Știu că uneori sunt încăpățânată, că de multe ori îți forțez răbdarea, și cum am spus, îmi pare rau că nu sunt cum ți-ai dori să fiu.

   Îți mulțumesc din suflet, însa, pentru că ai fost acolo când am avut nevoie, îti mulțumesc că încerci să fii cât de cât înțelegător. Chiar dacă uneori mai întrec măsura și mă cerți eu știu că tu faci asta pentru binele meu și știu că mă iubești nespus de mult. Pentru mine ești un super-erou.

TE IUBESC, TATI!

Try again!

   Într-o lume plină de ură, de vise năruite, de întuneric tot ceea ce poți să faci tu este să pretinzi că ești un războinic al luminii. Ceea ce trebuie să faci este să îți folosești puterile, darurile de la Dumnezeu și să lupți! Să încerci să readuci la viață ceea ce alții au stricat.

  Când tu simți că nu mai poți, că ești frânt.. nu te da bătut. Nu renunța! Încearcă din nou, și din nou.. până când vei reuși. Un om ce renunță de la prima nereușită este un om ce nu a încercat! 

  Uneori nu tu îi protejezi pe ceilalți, ci ei te protejează pe tine prin încrederea lor. Atunci.. în numele celor pe care tu spui că îi protejezi .. nu ai voie să te dai bătut. Ești obligat să te ridici, cu capul sus și să continui lupta. 

  Care luptă? Cum care? Lupta pentru a reinstaura pacea, iubirea, frumusețea ce era o dată ..pe acest tărâm. Dacă unii l-au distrus, e de datoria noastră să readucem totul la.. "normal" .

  Așa că.. luptă! Nu te lăsa mai prejoz! Crede în puterile tale și în caz că ai ajuns la pământ..RIDICĂ-TE ȘI ÎNCEARCĂ DIN NOU! :)

Degeaba..

   Te lupți, te zbați, te frămânți ca totul să iasă "perfect". Știi că nimeni nu e perfect. Nu există oameni perfecți, nu există lucruri perfecte. Perfecțiunea o are doar Dumnezeu în mâna sa. 

   Te chinui să ieși din acest haos creat de cei ca tine. ȚEAPĂ! Nu poți! :) 

   Lupți pentru visele tale și când aproape devin realitate totul se năruie. Mna! Ești trist, dar nu te lași și te ridici! Ții capul sus cu atâta mândrie, ar fi bine să ... mai tai din ea dă-o dracu'. :)

   Și uite așa tu dai războaie cu cei din jur și uneori chiar și cu tine însuți să ajungi în vârful piramidei. Și mai ai puțin, doi pași..și ajungi, dar chiar atunci nu mai poți. Ca prostul renunți..și o iei de la capăt.

  Pe drumul ăsta tu înfrunți și viscol, și furtună.. cu alte cuvinte, și bârfă, și minciună, și fățărnicie. Pierzi "prieteni", îți faci alții, îi pierzi și p'ăia apoi realizezi că nu ai prieteni, ca ești singur între atâtea "animale" ce vor doar să îți devoreze sufletul. Conștientizezi că adevărații prieteni nu te-ar fi mințit, nu te-ar fi lăsat baltă, nu te-ar vinde pe nimicuri și nu te-ar lăsa să îți iei lumea în cap. Îți dai seama! Dar mai există astfel de oameni? DA! Într-un univers paralel poate. xD Ș-apoi .. stai și meditezi.. "Da' astea tăti au vreun sens?" No! N-au! :)

  Și faci tu toate astea, te lupți, te zbați, te frămânți.. De ce? .. 

..DEGEABA!