"Degetele ei țineau ferm
stiloul cu peniță aurie, pe care erau gravate inițialele : “E.P”. Deși albe și
descărnate, apăsau cu putere pe suprafața lucioasă a stiloului. Își mușca
buzele uscate de fiecare dată când începea un rând nou.Un teanc de foi
îngălbenite zăcea în fața ei pe birou. Pe fiecare pagină caligrafiase aceleași
cuvinte : “Te iubesc”. Continuă să scrie cu repeziciune aceleași cuvinte pe
fiecare pagină. Trupul îi amorțise pe scaunul de birou din piele neagră, dar
nu-i păsa. Scopul ei era să umple fiecare rând cu dovada clară că după tot ce-i
făcuse, sentimentele pentru el îi rămaseră neschimbate.
Din când în când, își arunca
privirile asupra ceasului din perete. Va bate ora cinci în curând. Trebuia să
scrie mai repede. Își mușcă buzele din nou. Pipetul îi tresălta de fiecare dată
când auzea șuieratul vântului printre crengile nucului din curte. Îi era frig.
Tremura din toate incheieurile. Purta doar un tricou larg de-al lui, pe care
încă nu i-l găsiseră să i-l ia. Dar continua să scrie. Cu fiecare literă rotunjită
simțea cum dragostea pentru el crește, simțea un val de căldură care-i
străbătea întreg corpul și o făcea să uite de frig pentru câteva momente.
Deodată, auzi pașii surorii
sale pe scări, urmați de sunetul ușii, deschizându-se cu un scârțâit oribil. Nu
lăsa stiloul din mână. Nu-și întoarse chipul înspre ușă .Își mușcă încă o dată
buzele și apăsă cu mai multă putere pe hârtie.
Sora ei se apropie, privi
tăcută, deschise geamul și luă violent teancul de hârtii pe care le risipi în
voia vântului. Eve nu se mișcă. Scria în continuare pe singura coală de hârtie
rămasă. Două lacrimi căzuseră și estompară cerneală neagră. Lorraine îi smulse
stiloul din mână și îl puse în toc. O ridică pe fată de pe scaun și o prinse cu
putere de încheieturile mâinilor, privind-o cu un sentiment de ură amestecată
cu milă.
Eve tăcea. Știa ce avea să
urmeze. Sora ei îi va administra doza de narcotic care o făcea să uite de el.
Nu mai avea rost să se împotrivească. Lorraine scoase seringa și înfipse acul
în brațul fetei, după care o întinse pe pat șoptindu-i dulce:
-Nu-l iubești, nenorocito,
nu-l iubești."
Acest text le-am găsit acum foare mult timp pe un site. Mi-au
plăcut enorm de mult și le-am salvat. Astăzi când am făcut
"curățenie" printre fișiere am dat de el așa că am vrut să le
împărtășesc cu voi, puținii mei cititori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu