Te scufunzi în gânduri, iar apoi te trezești speriat. Nu știi unde ești, ce ți s-a întâmplat, ce ți se va întâmpla, nu știi nici măcar cine ești. Îți pui sute de întrebări ce sunt defapt non-sensuri..
Nu știi ce e cu tine. Închizi ochii pentru câteva secunde.. Îi deschizi, iar pe jos stă întinsă o persoană dragă ție.. Clipești, te piști, te lovești.. vrei să te trezești..dar nu e un vis, nu e coșmarul care crezi tu că e..E REAL!
Te ridici. Clipești, iar în acel moment ochii tăi se schimbă. Spargi ușa camerei și ucizi fiecare persoană aflată în fața ta. Arzi totul. Amintiri, momente, clipe din acel loc... pur și simplu le dai foc. Apoi...
În fața ta apare o persoană specială pentru tine. Te prinde de umeri și îți spune „STOP!”. Tu te trezești din acea transă.. te uiți și vezi cum totul din jurul tău e fără viață.. începi să plângi, te pierzi cu firea.. nu mai știi ce e cu tine, însă..acea persoană te strânge în brațe, tu realizezi și de frică încerci să scapi, să o alungi. Ți-e frică să nu o rănești. În ochii tăi apare ca o păpușă fragilă de porțelan. Ție frică să nu pierzi ultima persoană ce îți este alături. Știi deja că ai făcut destule și.. Fugi!, dar te prinde de mână, te întoarce și te ține strâns la pieptul său mângâindu-te pe cap. Cu toate acestea..tu..
...te izolezi de toți și toate. Nu mai mănânci, nu mai bei nimic. Trăiești doar cu gândurile tale. Simți cum viața se scurge din tine încet, încet.
..și stai într-un colț de cameră, cu genunchii la piept, trăind în frică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu