Dragostea..

   Dragul meu prieten e o întrebare destul de bună. Dragostea? Dragostea e un sentiment frumos, unic și plin de fericire tot odată, dar un singur pas greșit poate transforma acest sentiment în ură. Poți spune că e un sentiment fragil..
   Nu e dragoste când pierzi dai un like sau un comentariu la nu știu ce poză pe facebook. Nu e dragoste nici atunci când vorbești pe chat, mess, skype sau mai știu eu ce alte minunății.
   Prietene pentru mine dragostea e acel fior pe care îl simți când persoana iubită îți oferă o banală îmbrățișare. E dragoste atunci când tu ești supărat, dar persoana iubită vine și își cere scuze, luând vina asupra ei doar pentru simplul fapt că vrea să te vadă zâmbind. E dragoste atunci când, pe stradă, face fel de fel de fețe amuzante, iar tu nu mai poți de râs. Și cel mai important..nu îi este rușine. Când te privește blând, analizându-ți fiecare mișcare..e tot dragoste. Când simți că lângă el sau ea ești un întreg, atunci e dragoste.
  Știi când e dragoste? Când simți miliarde de fluturași în stomac doar pentru că te-a privit. Când acea persoană e în fața ta, iar tu..arăți ca un rac fiert și nu știi ce să spui. Când ai un zâmbet tâmp pe față atunci când privești persoana respectivă. Când mai sunt câteva minute până când vă veți revedea și acele minute ție ți se par ore. Când tu te aștepți la un sărut, dar acea persoană te pupă părintește pe frunte. Când îi știi toate calitățile și defectele persoanei apropiate, iar tu ții la ea cu toate astea. Atunci e dragoste!
  Vezi amice? Asta înseamnă dragostea pentru mine. Nu like-ul de la o poză, nu comentariul de la alta, nu poke-ul ăla și nici inimioara de pe timeline. De asemenea nici conversațiile de pe mess sau chat. Un "Te iubesc!" spus în față e de un milion de ori mai dulce și mai adevărat decât niște cuvinte citite pe un ecran micuț. :)
  Sunt lucruri mărunte, dar nu și grele. Toate astea au frumusețea lor, dar e trist căci nu toți pot vedea asta.

Lost..

   Se plimba prin parc de câteva ore bune. Avea o privire disperată, dar nu lăsa să se vadă asta. Într-un sfârșit se așază pe o bancă. Scoate telefonul și se uită la câteva mesaje vechi. O lacrimă se prelingea pe obrazul ei. Pentru câteva secunde era înecată în amintiri. Își scutură capul, bagă telefonul în buzunar și începe să se plimbe iar.

   Afundată în propriile gânduri se izbește în cineva. Bulversată, plecă capul cerându-și scuze. Băiatul se uită la ea nedumerit. Îi părea cunoscută. În momentul în care ea ridică privirea, în capul lui derulau sute de imagini în care ea era prezentă. Ea nu spunea nimic. Își trecu mâna prin păr privind în jos. El era rușinat. Erau prieteni din copilărie, dar timpul a trecut iar relația de prietenie dintre ei doi era din ce în ce mai rece încât nu își mai vorbeau atât de des. 

El:  -Heii!

Ea: -Heii..

El:  -Nu am mai vorbit de mult..

Ea: -Mda..

El:  -Ce faci?

Ea: -Eu..caut ceva ce am pierdut și nu găsesc..Mai exact pe cineva...

El:  -Și acel ceva l-ai pierdut prin parc..? Te plimbi de ceva vreme pe aici..

Ea: -Păi..e o fată...

El:  -Haide, te ajut eu să o cauți. Descri-o puțin.

Ea: -Păi..seamănă cu mine mult, zici că suntem gemene..doar că ea zâmbește mai mult...

   În acel moment el a strâns-o tare în brațe. Știa că ceea ce căuta ea defapt era zâmbetul care îi pierise acum puțin timp. Știa că nu e vina lui, era fericit totuși că îi putea fi alături ca atunci în copilărie. Ea..cade în genunchi și începe să plângă în hohote. Nu mai conta unde se afla, cine o privea, ce se vorbea despre ea. Ceva o durea, știa ce, însă nu voia să spună. Își voia doar zâmbetul înapoi...

Smile!

   Hei, tu! Da, da, da, tu! Ce e cu fața asta tristă? Ce s-a întâmplat, s-a sfârșit lumea? De ce ești trist? Te-a părăsit prietenul(a)? Ai rămas fără bani? Nu ți se dă atenție? Aw.. suferi, nu-i așa? 

   Hai las-o!!!

   Zâmbește! De ce? Zâmbește pentru că ești frumos, pentru că ești uimitor, pentru că ești unic, pentru că îți șade mai bine așa, pentru că poți, pentru că mâine e o nouă zi.

Zâmbește pentru că meriți! 

◕‿◕

Minipos. -2-

"I'm out on the edge,

And i'm screaming my name,

Like a fool at the top of my lungs.

Sometimes when I close my eyes,

I pretend I'm alright but it's never enough

Cause my echo, echo is the only voice coming back

Shadow, shadow is the only friend that I have?"

Jason Walker - Echo..

Together..

   Plângea. Era singură. Știa că nu are pe nimeni. Era conștientă de faptul că prietenii pe care ea îi considera adevărați erau falși. Nu renunța la ei doar pentru simplul fapt că îi era frică de ce se va întmpla. Îi venea să urle de durere. Era întreagă, neatinsă, fără nicio cicatrice la exterior, însă interiorul o macină. Se tot gândea la diverse lucruri ce îi făceau mai rău, încât..nu sesiza că se distrugea singură. Se îndrepta singură spre infern și nimeni nu o ajuta. Nu i-a oferit nimeni nicio mână de ajutor. 
   Atunci a apărut el! Cel cu chip de înger. I-a oferit mâna sa cu atâta tandrețe. I-a șters lacrimile și a strâns-o puternic în brațele sale spunându-i că .."speranța moare ultima". O privea duios. Când a zărit ochii lui, i-a apărut un zâmbet. El, ar face orice ca ea să fie fericită, orice ca să îi vadă fața luminată de un zâmbet. Știa că nu se poate apropia mai mult de ea căci era o simplă muritoare. Era momentul în care el trebuia să plece. Nu o putea lua cu el și nici nu putea rămâne. Ea știa că va fi vegheată de el. Știa acest lucru deși el nu i-a spus nimic. Nici măcar o șoaptă. . Pentru a fi cu ea.. trebuia să renunțe la nemurire, trebuia să devină un simplu om. Îl durea inima să o lase acolo în acel haos. Ar fi vrut să o salveze.. aproape se făcea nevăzut..
   Dar..iubirea, iubirea e mai puternică decât orice. S-a întors la ea. Ea avea pe față o expresie fericită, dar puțin nedumerită. El a îmbrățișat-o iar apoi.. a privit-o în ochii ei blânzi. A sărutat-o. Iar prin acel sărut el a renunțat la tot. A devenit om. Ea era.. tristă că el a făcut acest pas. Nu l-ar fi lăsat să facă asta. Dar el o iubea prea mult. Privirea ei inocentă îl înnebunea. 
   El.. a rămas alături de ea până când Dumnezeu a decis că e timpul să îi despartă. Dar nici măcar EL nu a putut rezista în fața fericirii lor și cu puțin noroc.. și astăzi mai trăiesc și sunt mai fericiți ca niciodată deoarece sunt împreună.

Diia.

   Nu ne cunoaștem de la grădiniță sau de când eram mici. Nici în clasele I-IV nu vorbeam. În gimnaziu.. nu ne suportam de loc. Ne îmbrânceam una pe alta și ieșea mereu cu ceartă chit că dupa o zi vorbeam iar și se repeta scena. În clasa a VII-a nu era zi în care să nu se năzărească una cu replica... "Ce îți mai placee..." sau "Ce o mai cauți cu lumânarea ..." Iar după asta ne strâmbam una la alta și ne linișteam. O zi întreagă ne uitam urât una la cealaltă.
   Clasa a VIII-a s-a sfârșit, iar noi stăm și ne întrebăm cum de am ajuns să stăm împreună. Și lumea se miră! Cum?! NOI?! Alea care nu ne suportam..noii.. am ajuns să stăm împreună. Mă întreabă lumea..."te-ai certat cu Aly?" și pe tine.."dar tu nu mai vorbești cu Mona?" .. Noi.. stăm și râdem de ei.. și de noi.
   La început am crezut că mdă..profităm una de cealaltă, dar iată că nu e așa. Efectiv ne înțelegem! Suntem cam aceleași firi. Suntem încăpățânate, orgolioase, egoiste uneori, sâcâitoare, enervante, cu o gură MARE!.. dar suntem noi înșine, cu un suflet de copil..
   Mi-ai arătat că nu trebuie să îmi pese de ce zice lumea. M-ai învățat că atunci când știi ceva.. mai bine păstrezi pentru tine. Tu m-ai împins să fac lucruri care eu sincer nu le-aș fi făcut. Aveam o oarecare frică de a acționa, iar tu m-ai luat de mână și mi-ai spus "Uite fa proastă că se poate!" M-ai luat cu frumușelul și mi-ai spus .."Nu trebuie să te intereseze de ceilalți pentru că ei vor fi mereu invidioși. Fă ceea ce simți tu că e mai bine pentru tine." Mi-ai dovedit că alte persoane nu ar fi dispuse să facă ceea ce aș face eu pentru ele. Tot tu mi-ai spus că "Încercarea moarte n-are!".
   Am petrectut puține momente împreună, dar de neuitat.. Cumpărăturile pentru drumeția de la Ipoteștii.. eu către cutia de Oreo.. "Măi sexosule!" ..tu cu auzul tău atât de bun.. "Ce?! Am înțeles FUTIFER!" =)) Seara în care ai "dormit" la mine =)) "Corina, taci ș-ascultă vântu'!".."Fă e 4.. hai să ne culcăm.." după 5 minute.." 'Mnezăii mamii voastre de păsări.. strânge-v-aș de gât!" =)).. Umm.. Ideea genială de a ne ruja legate la ochi.. x.x Genialele clătite care se lipeau de tigaie :)). În drum spre Ipotești.. "Fată e atât de drăguț.." La care eu.."Măcar al tău nu o sărută pe alta!" .. Și of course .. fazele cu.."Calm, Corina, calm.. " :))
   Pentru toate astea îți mulțumesc! :3 Și sper că vom fi așa în continuare. Că ne vom accepta cu bune, cu rele și ne vom ajuta mereu. Vom fi alături una de cealaltă, atât la bine, cât și la greu! ♥

A little story..

  Au fost împreună puțin timp, dar chiar și așa ei tot se iubeau. Au trecut prin multe. Nu mai erau împreună, dar când se întâlneau în gașcă nu exista moment în care să nu își fure priviri. Acum fiecare avea relația sa .. însă într-o zi s-au întâlnit..
El: Bună!
Ea: Bună!
El: Este adevărat că ai pe altcineva?
Ea: Mda..
El: Se pare că m-ai uitat foarte repede.
Ea: Tu mi-ai spus să o fac.
El: Știu și am greșit. Am vrut să îți spun că îmi lipsești enorm.
Ea: *Cu lacrimi în ochi* De ce te întorci acum, când am reușit să nu mă mai gândesc la tine? De ce te întorci și îmi spui că îți lipsesc? De ce îmi complici atât de mult lucrurile?
El: Vreau să îți mai pun o ultimă întrebare, și dupa voi dispărea din viața ta definitiv
Ea: *Începe să plângă* ...
El: Mai simți ceva pentru mine? Te rog să îmi spui adevărul.
Ea: ...
El: Ah.. Am înteles. ADIO!
   Ea se așază pe trotuar și începe să plângă și să tremure. El se întoarce înapoi, dar ea se ridică și începe să fugă. Fuge dupa ea, o prinde de mână și o oprește...
Ea: Ce mai vrei?
El: Am făcut o greșeală foarte mare..știu, dar dacă te las acum să pleci nu o să îmi iert această alegere niciodată.
   Ea îl privește în ochi fără a mai zice ceva.
El: Crede-mă, TE IUBESC!
   Ea se apropie ușor de el și îl sărută.
El: Este un ADIO?!
Ea: Nu! Este un...NU MĂ MAI LĂSA NICIODATĂ!