Mama

Mi-a spus la noi în bloc o doamnă rea 

Că mama mea, nu este mama mea

Că ea m-ar fi găsit de mititică

Plângând în coșuleț ca o pisică.

Dar eu, eu știu că nu'i adevărat

Că mamele nu au copii de aruncat

Mămica mea i-a mea și eu a ei

Că-mi cumpără păpuși, fustițe și cercei.

Când am temperatură, mama-i tristă
Și stă și-mi șterge fruntea c-o batistă
Și-mi spune-ntr-una "Fata mamei dulce"
Nici n-are atuncea timp să se mai culce.

Țin minte că-n dulap erau odată
Un pachețel întreg de ciocolată
Iar tata când să ia o fărămiță
I-a spus mămica: "E pentru fetiță!"

"Că oare pentru cine am cumpărat?"
Dar tata a tăcut și nu s-a supărat.
Iar eu am împărțit pachetul în trei
Ca să mănânce și părinții mei.

Eu îi iubesc cum nici nu se mai poate
Când am să cresc am să le-aduc de toate
Dar știți că uneori nici n-aș mai vrea să cresc
C-atunci, părinții mei îmbătrânesc.
Aș vrea ca să rămân mereu așa
Să merg cu ei la nași, la cinema.

   Aceste versuri sunt cuvintele unei copile de 5 ani. Sunt compuse de mama mea, din ceea ce îi spuneam eu acum 10 ani. :3