Aberații..

   Unii oameni nu te vor accepta niciodată pentru ceea ce ești, pentru calitățile sau pentru defectele tale. Cei care o fac sunt puțini. 
   Sunt chiar rude cele care te crititcă și judecă, care îți cer socoteală pentru ceea ce nu vei reuși să fii vreodată. Așa-zișii tăi "prieteni" te lasă imediat ce găsesc în altă parte o "ofertă" mai bună. Ceva gen reduceri la mall. 
   Toată lumea se va aștepta întotdeauna la mult mai mult de la tine. Uneori ai o povară pe umeri mai mare decât poți duce.
   Te bagi singur unde nu îți fierbe oala. Reușești să distrugi vise, să vinzi iluzii și normal că asta e de rău. Rupi ani buni de prietenie din cauza unei minciuni. Pierzi și ultima picătură de încredere ce o avea în tine singura făptură care ți'a fost vreodată alături. Făptura care a luptat, s'a zbătut, s'a frământat să te scoată din rahatul în care te'ai băgat singură. Ființa care deși a jurat că nu v'a mai vorbi cu tine, tot pentru tine luptă. Ființa care a spus că nu mai este interesată de persoana ta, dar care în mod discret, tot lângă tine a stat.
   După ce ai dat cu șutu' la tot, când și ultima fărâmă de speranță a murit, tu te trezești la realitate. Știi că nici cele mai dulci cuvinte nu își mai au rostul. Scuzele, regretele nu se merită să le mai spui, faptele fiind consumate deja. Atunci îți dai seama că nu a meritat să rupi două piese din puzzel'ul ce constituie inima ta pentru câteva clipe care poate au fost fericite. 
   Îți vine să te iei la palme, să urlii de durere. Îți vine să mori! Te uiți în jur și ești speriat. Speriat că ești singur și că nu mai are cine să te învețe, să te îndrume, să îți dea palme când e necesar și să îți prezinte viața așa cum e ea, cu bune, cu rele... cu bulinele ei. 
   Crezi că acesta este un coșmar și speri ca atunci când te trezești la realitate totul să fie "ca înainte", însă nu e așa. Totul e cât se poate de real. 
   Și după realizezi.. că trebuie să cauți oameni ce te pot înțelege, ce te fac fericit. Oameni care n'ar profita niciodată de tine. Îți dai seama că ei sunt cei ce merită să îi păstrezi cu adevărat în viața ta. Caută să însemni ceva bun în viața oamenilor și retrage'te atunci când simți că nu mai aparții unui loc și ia'o de la început ori de câte ori va trebui.. 
   Nu poți să le placi tuturor. Nu te strădui. Nimeni nu e perfect. Niciodată nu vei fi apreciat în totalitate pentru ceea ce ești. 
   Să nu judeci persoanele dacă nu le știi povestea. Vrei să aduci comentarii la adresa cuiva? Pune'te în locul persoanei respective. Treci prin ce a trecut ea. Împiedică'te unde s'a împiedicat și ridică'te cum a făcut'o ea. Mai ai puterea de a spune ceva..?
   De asemenea.. să nu uiți cine ești și de unde ai plecat. Să nu lași oamenii să te transforme în cine vor ei să fii. NU UITA că ești un om minunat și că ai în tine puteri nebănuite de a schimba lumea în bine și de a înfrumuseța suflete. 

   Și nu uita.. că viața ta este un film în care tu ești regizorul, iar restul lumii fiind personajele ce vin când vor ele și pleacă când vrei tu. :) 

SPERĂ, IUBEȘTE, CREDE.. DAR AI GRIJĂ.. LA CE, PE CINE, ÎN CINE!