- Ești frumoasă.
- Știi să minți frumos. :)
- Nu mint! Ești frumoasă.
- Și de ce, mă rog, sunt frumoasă? :) Eu nu sunt ca celelalte fete. Eu nu mă îmbrac în haine scumpe, nu îmi aranjez părul mereu, nu mă machiez..
- Păi de asta ești frumoasă. Prin simplitatea ta.
- Nu sunt frumoasă. Termină cu asta.
- Tu să termini. Ești frumoasă.
- Nu sunt.
- De ce crezi că nu ești frumoasă?
- Uită-te la mine. Tu ai ochii frânți în bucăți, vezi în culori? Ce e cu tine?
- Nu eu sunt cel care vede în culori.. Tu ești.
- Văd destul de bine.
- Nu, nu vezi..
- Ba da.
- Ba nu. Tu nu vezi simplitatea ce te caracterizează, tu nu îți vezi zâmbetul atât de dulce și de inocent.. Nu observi buzele ușor conturate de acea nuanță rozalie și nu vezi nici ochii tăi frumoși. Tu nu vezi cât de frumoasă ești..
- Chiar crezi că sunt frumoasă?
- Nu cred, știu asta. Și ești a mea!
- Și pentru cât timp voi fi a ta? Pentru o zi, două, o lună, un an? Cât timp?
- Ești a mea! Și vei fi a mea pentru totdeauna!
- Pentru totdeauna e o perioadă lungă de timp..
- Și perioada asta lungă eu vreau să o petrec cu tine.
- De ce?
- Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu