Par atât de falsă. Zâmbetul meu pare șters. Lumea mea e diferită..acolo totul e albastru nu roz..acolo lucrurile sunt cum vreau eu să fie..dar e doar lumea mea. Când deschid ochii văd doar o lume ”sobră” .
Nimeni nu știe nimic despre mine, nimeni nu mă înțelege, nimeni nu înțelege ceea ce spun..oricât de mult le-aș explica. Nu par că se chinuie să înțeleagă ceva, poți spune că vorbești la pereți.
Ies la iveală fel și fel de zvonuri de care nu îmi pasă. Nici nu mă mai interesează cine mă ascultă..eu vorbesc pentru mine. Dar totuși mă simt aiurea..
Tac, înghit în sec, zâmbesc și îmi spun: ”Totul va fi bine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu