Te cunosc de undeva [11]

           Când am intrat în clasă toți ceilalți au încremenit pentru o secundă după care au sărit pe mine. La propriu. Însă a intervenit Tara.

            -Hei, hei! Ușor mă! O speriați.

            -Soph’ !!!! Sare un coleg… ciudat de după mulțimea aflată în fața mea. Ce faci iubire?

            Am încremenit. ..Iu.. iu… iubire? Dar credeam…Atunci Tara i-a dat o palmă.

            -Știi bine că nu e iubita ta, iar dacă află Nate îți întoarce capul la spate.

            -Oh.. piticul ăla?

            -Ai grijă!

            Doamna profesoară a intrat în clasă, însă nu am observat-o..mă gândeam la ce se întâmplase adineauri.

            -Ohh, Sophie! Bine ai revenit printre noi.

            -Psst, Soph!

            -Ăăă da, da .. ăă..

            -O să începem ușurel bine?

            -Bine.

            Profesoara a intrat într-o recapitulare special pentru mine. Nici nu am simțit când a trecut ora.  În pauză am ieșit pe hol împreună cu Tara. Toți erau acolo. Nate a luat-o pe Tara de mână și s-au dus să vorbească ceva.

            -Am uitat să îți spun ceva..Ai grijă de Soph’ și de tipul ala.

            -Deja a luat-o cu „ce faci iubire?”, iar Soph’ era speriată.

            -POFTIM?!

            -Calmează-te, Nate!

            -Soph’ e a mea și nu am de gând să las orice tembel să vorbească cu ea, mai ales să profite de faptul că ea a suferit un accident..

            Între timp…

            -Cum a fost prima oră Sophie? mă întreabă foarte curios Ken.

            -Păi, a fost bine.

            -Mă bucur. O să mai ai încă 5. Ai cum să te plictisești. Interveni Alison foarte plictisită

            Tara și Nate au revenit. Nate mi-a tras o privire după care a plecat în clasă. Grupușorul s-a spart și imediat după s-a sunat de oră. Toate orele au decurs la fel. Profesorii începeau recapitulări pentru a mi se explica noțiunile pierdute. După ore am mers cu toții la o ciocolată caldă. Nate s-a așezat lângă mine. Asta era prima dată când era atât de apropiat de mine ceea ce m-a făcut să roșesc.

            -Soph’ , îți este rău? mă întreabă fetele speriate.

            -Nu cred.. ăăă adică nu! Ăăm.. sunt bine!

            -Ești roșie ca un rac fiert. spune Ken râzând.

            -Nu râde de mine bine?!

            -Băi Nate, te-ai așezat lângă fată și ea deja roșește. Îl bufnise râsul pe Kevin.

            -Nu-i adevărat! Spun eu țipând și roșind și mai tare.

            Nate se uita la mine și zâmbise. Lucru care m-a făcut și pe mine să zâmbesc.  După ce am băut ciocolata caldă ne-am pornit cu toții spre casă. Pe drum, tot aruncam câte o privire spre Nate care avea același aer plin de mister și tristețe ca atunci când l-am văzut prima oară. Eram foarte gânditoare..

            -Ce s-a întâmplat? Spune Tara către mine foarte suspicioasă.

            -Nimic.

            -Ești aceași Sophie pe care o cunosc! Se răsti puțin Alison.

            -Ce vrei să spui? O întreb curioasă.

            -Se observă de la o poștă ființă că ai tu ceva! Dar tu răspunzi cu „nimic”! Arătăm a fraieri sau ce?!

            -ALISON! Strigă la ea Nate!

            Toți s-au oprit și l-au privit pe Nate nedumeriți. Nate m-a luat de mână și a început să meargă repede. S-a oprit în fața lui Alison..

            -Cât timp ești conștientă că ea nu își poate aminti cine este să nu îndrăznești să mai faci asta!

            -Îmi pare rău! M-am enervat puțin!

            -Ține nervii pentru tine.

            Nate s-a uitat la mine, apoi în jos. Mă ținea strâns de mână. Eu eram total în ceață…