Când am intrat în clasă
toți ceilalți au încremenit pentru o secundă după care au sărit pe mine. La
propriu. Însă a intervenit Tara.
-Hei, hei! Ușor mă! O speriați.
-Soph’ !!!! Sare un coleg… ciudat de după mulțimea aflată
în fața mea. Ce faci iubire?
Am încremenit. ..Iu.. iu… iubire? Dar credeam…Atunci Tara
i-a dat o palmă.
-Știi bine că nu e iubita ta, iar dacă află Nate îți
întoarce capul la spate.
-Oh.. piticul ăla?
-Ai grijă!
Doamna profesoară a intrat în clasă, însă nu am
observat-o..mă gândeam la ce se întâmplase adineauri.
-Ohh, Sophie! Bine ai revenit printre noi.
-Psst, Soph!
-Ăăă da, da .. ăă..
-O să începem ușurel bine?
-Bine.
Profesoara a intrat într-o recapitulare special pentru
mine. Nici nu am simțit când a trecut ora.
În pauză am ieșit pe hol împreună cu Tara. Toți erau acolo. Nate a
luat-o pe Tara de mână și s-au dus să vorbească ceva.
-Am uitat să îți spun ceva..Ai grijă de Soph’ și de tipul
ala.
-Deja a luat-o cu „ce faci iubire?”, iar Soph’ era
speriată.
-POFTIM?!
-Calmează-te, Nate!
-Soph’ e a mea și nu am de gând să las orice tembel să
vorbească cu ea, mai ales să profite de faptul că ea a suferit un accident..
Între timp…
-Cum a fost prima oră Sophie? mă întreabă foarte curios
Ken.
-Păi, a fost bine.
-Mă bucur. O să mai ai încă 5. Ai cum să te plictisești.
Interveni Alison foarte plictisită
Tara și Nate au revenit. Nate mi-a tras o privire după
care a plecat în clasă. Grupușorul s-a spart și imediat după s-a sunat de oră.
Toate orele au decurs la fel. Profesorii începeau recapitulări pentru a mi se
explica noțiunile pierdute. După ore am mers cu toții la o ciocolată caldă.
Nate s-a așezat lângă mine. Asta era prima dată când era atât de apropiat de
mine ceea ce m-a făcut să roșesc.
-Soph’ , îți este rău? mă întreabă fetele speriate.
-Nu cred.. ăăă adică nu! Ăăm.. sunt bine!
-Ești roșie ca un rac fiert. spune Ken râzând.
-Nu râde de mine bine?!
-Băi Nate, te-ai așezat lângă fată și ea deja roșește. Îl
bufnise râsul pe Kevin.
-Nu-i adevărat! Spun eu țipând și roșind și mai tare.
Nate se uita la mine și zâmbise. Lucru care m-a făcut și
pe mine să zâmbesc. După ce am băut
ciocolata caldă ne-am pornit cu toții spre casă. Pe drum, tot aruncam câte o
privire spre Nate care avea același aer plin de mister și tristețe ca atunci
când l-am văzut prima oară. Eram foarte gânditoare..
-Ce s-a întâmplat? Spune Tara către mine foarte
suspicioasă.
-Nimic.
-Ești aceași Sophie pe care o cunosc! Se răsti puțin
Alison.
-Ce vrei să spui? O întreb curioasă.
-Se observă de la o poștă ființă că ai tu ceva! Dar tu
răspunzi cu „nimic”! Arătăm a fraieri sau ce?!
-ALISON! Strigă la ea Nate!
Toți s-au oprit și l-au privit pe Nate nedumeriți. Nate
m-a luat de mână și a început să meargă repede. S-a oprit în fața lui Alison..
-Cât timp ești conștientă că ea nu își poate aminti cine
este să nu îndrăznești să mai faci asta!
-Îmi pare rău! M-am enervat puțin!
-Ține nervii pentru tine.
Nate s-a uitat la mine, apoi în jos. Mă ținea strâns de
mână. Eu eram total în ceață…
