Singur?

   Știi, uneori privești tavanul gol și te gândești la mii de chestii..Unele poate mai inutile decât altele. Apoi.. ai o revelație și te întrebi foarte curios... „Câți dintre cei care spun că-ți sunt prieteni, chiar simt asta? Câți dintre cei care spun că vor fi cu tine mereu orice ar fi, chiar vor fi acolo?...” Închizi ochii și apoi ... Și apoi parcă îi vezi pe acei puțini prieteni care zâmbesc, îți strigă numele.. Acei prieteni cu care râzi, cu care faci trăsnăi... Zâmbești și parcă atunci nu mai ești atât de singur. Nu?