Minipost - 4 -

" - Ea nu e ca noi. E o ciudată! Nu ai văzut acei ochi roșii ce sticlesc când e nervoasă? Nu ai văzut rănile care i se vindecă atât de repede? Ea nu e de tine! Uit-o! Încetează să te mai gândești la ea! Ea nu e om! E cu totul și cu totul altceva..e...un monstru! Nu te iubește! Las-o în pace!
- ..
- Cu toate astea ..nu înseamnă că nu am o inimă, că nu simt nimic. Poate că nu sunt om, poate că sunt ciudată, dar am și eu inimă. Și eu simt fericire, tristețe, frică, bucurie, durere.. și toate astea.. mai amplificate decât ale voastre. Prin venele mele curge un sânge la fel de roșu ca al vostru..
- ..
- Ea nu e o ciudată! Ea.. e diferită. E specială, iar eu.. eu o iubesc!
- TE MINȚI SINGUR! TE PĂCĂLEȘTI!
- Singura de aici care se păcălește ești tu!
- Mai devreme sau mai târziu te va distruge, vei vedea!
- Nu aș face rău oamenilor pe care îi iubesc..
- Asta spui acum. Rămâne de văzut. Oricum.. detest ceea ce ești, ceea ce ai devenit!
- Și eu urăsc asta.. :) "

Winter is coming..

Fulgi de zăpadă. Miros de portocale. Ciocolată caldă. Săniuș. Zacuscă. Patinaj. Prăjituri. Colinde. Plugușor. Îmbrățișări. Vin fiert. Ținut de mână. Ciupiiiici. Luminițe. Căldură. Dulceață. Iubire. Oameni de zăpadă. Bulgăreală. Pulovere. Cadouri. Moș Crăciun. 

Într-un cuvânt, IARNĂ! ♥

La mulți ani, Andi! ♥

   Deși cică ne știm de ceva ani.. am ajuns să ne cunoaștem mai bine doar în ultima vreme. Am tot stat mai mult împreună și am ajuns la concluzia că..ne iubim. :o3 Duă, duă așa e!
   Dacă m-ai întreba ce îmi place la tine, n-aș ști să-ți răspund. Îmi place totul! Îmi place că nu îți pasă de ce zic alții, îmi place că tu pui preț pe caracter, îmi plac ochii tăi negrii, îmi place zâmbetul tău.. îmi place totul! 
   Când pun repede "bot" la orice, mereu vii la mine și mă strângi în brațe apoi mă săruți, iar asta e duuuuuuuuuulce! :x Știu că te cam sâcâie că pun mă supăr repede din orice, dar .. sunt foarte alintată..  :">;

*~* 

   La mulți, mulți, mulți, mulți, muuuuuuuuuuuuuuți ani, mâțule! Îți doresc 18 ani frumoși. Să fii fericit, sănătos (Iron Man), să ai parte de tot ce îți dorești.. bla bla bla.. știi tu urările de rigoare. :">;
   Vreau să știi că eu te iubesc foarte, foarte, fooaaarte mult! Însemni mult pentru mine și în niciun caz nu aș vrea ca ceea ce e între noi să se destrame vreodată. Ador micile noastre tachinări, tandrele atingeri dulcile sărutări care îmi transmit fiori în tot corpul. Îmi plac micile conversații gen "vreu să fim și noi ca ei" și urăsc replica "o să te plictisești tu".
   Noi ..suntem drăguți, suntem spontani, gândim aproape la fel, nouă ne plac puzzle-urile. Noi suntem indiferenți față de lume, suntem opuși..tu cald, eu rece.. noi..suntem noi.
   La mulți ani, umflatuleee! :-**** Botic te iubește mult de tot! :-* 

 

Ia și învață!

  De câte ori pe zi aud "chestia" de la titlu îmi vine să o iau razna! Zău! Deci în ultimult timp, doar asta aud m-am săturat. Părinți, unchi, bunici, prieteni.. toată lumea pe capul meu cu "ia și învață!" ...Um.. LUAȚI CU APĂ! Am înțeles ideea bine? Nu vă mai repetați atât!

  "Pune mâna și învață că nu ai ce să faci în viață dacă nu înveți", "Ia și învață dacă vrei să trăiești bine" ..și tooot așa. (acum tre să mă leg de omenire că dacă nu, nu-i bun) Lumea asta doar la atât se rezumă. BANI, LUX, VIAȚĂ DE VEDETĂ! Doar atât vreți! Și toate astea ce rost au? În primul rând oricâtă avere vei avea..nu o iei cu tine în lumea cealaltă chiar de o îngropi. În al doilea rând degeaba ai tu mașină ultimul răcnet, telefon de ultimă fiță și un dulap cu haine de firmă dacă ai o personalitate jegoasă și te îmbraci ca o pițipoancă/cocalar. :) (așa..sfârșit de critică, revenim la articol)

   Ok. Ok. Acum să mă leg de materie.. CE ..BEEP și BEEP..și din nou BEEP să învăț? Porcării? Astea pot să le învăț și de pe facebook. DĂĂĂ! -.-" Fraților să fim serioși.. adică trebuie să învâțăm, dar puii mei nu ca proștii. Avem nevoie să știm de istoria neamului nostru, avem nevoie să știm de relief, de climă, de puncte cardinale..AVEM NEVOIE DE NOȚIUNI DE CULTURĂ GENERALĂ! Nu mă interesează de "Identitatea lui Hermite" și nici de "Teorema lui Thales". Nu mă interesează de cazurile substantivului, de propozițiile subordonate și nici măcar de funcțiile sintactice ale părților de vorbire că nu mă întreabă nimeni de ele!

  Am ajuns la concluzia că..școala mai mult mă tâmpește decât să mă facă mai "cultă". La ce câcat îmi trebuie mie să știu cu cât este aproximativ egal √2 , să știu "Teorema celor 3 perpediculare", să știu toate cele nu mai știu câte subordonate? O să mă întrebe cineva asta? Așa credeam și eu... Învăț toate astea doar pentru că îmi trebuie ba în examen, ba la bac. o.o Și capul meu cât să o mai ducă fraților. Nu sunt robot ca să stochez atâtea informații. Oh.. și mai sunt și acei..minunați, excelenți profesori care..intră în sala de clasă, deschid catalogul, ascultă.. trăsnesc acolo niște note de 4,5,6 și mai au noroc și de câte un 8,9,10 că na... în orice clasă tre să fie măcar 1-2-3.. "genii", apoi.. mdă..cum e firesc trec la predat. Și măcar de aș pricepe o boabă din tot ceea ce predă respectivu prof. Uneori..mă uit a proastă la el.. să mor eu!

  În viață am nevoie de adunare, scădere, înmulțire și împărțire. Am nevoie să știu să mă exprim atunci când vorbesc sau scriu. Am nevoie să știu despre istoria și geografia țării ca să nu mă fac de râs în străinătate. Am nevoie să știu măcar două limbi străine deoarece sunt de mare folos. În caz de mă fac medic am nevoie de chimie, biologie și fizică, dar la fizică în niciun caz nu mă interesează de "optica geometrică" CLAR! În caz de mă fac specialist IT mă interesează în mod special INFORMATICA nu matematica. 

  Mă rog. Pe scurt.. nu am nevoie de TOATE chestiile care le învăț la școală. Ci de câteva, care îmi sunt necesare în viață. Se spune că ăsta e rolul școlii nu? "Un profesor nu poate preda toate materiile, dar eu cum să le învăț pe toate?"

  Ș-acuma ceva mai nou. Tâmpiții ăștia din "parlament" îmi mai bagă și școala de vară. Am și eu acolo 2 luni amărâte de relaxare și de recreere și ăștia mă cheamă la școală. Că cică "copii rămân nesupravegheați"..dar de unde PANA MEA știu ăștia? AM BONĂ FRATE! ÎI BUN?!

  Băi oamenilor voi v-ați tâmpit de tot? Știam că sunteți tâmpiți, dar nici chiar atât de tâmpiți. o.o Fix asta e problema MAJORĂ din țara noastră. VACANȚA DE VARĂ! În rest.. pfoai.. o ducem foarte bine pe plan economic. Nici nu avem șomeri, nici străzi pline de gropi, nici boscheții nu sunt plini cu oameni alungați în stradă, nici câinii maidanezi nu sunt prezenți la fiecare colț de stradă ..Nuu.. Totul e ..ROZ!  AVEM O ȚARĂ MINUNATĂ!

   Da copii, luați și învățați!

 *~*

   Mda. Știu..am scris acilișa un diiiiiiitamai romanu' și că v-am plictisit, și că probabil nu interesează pe nimeni ce bazaconii am scris eu aici, dar am simțit nevoia să..mă descarc cumva. Trebuia să îmi vărs și eu nervii pe ceva și ca să nu sparg ceva prin casă mai bine stric tastatura. Cu 20 de lei îmi iau una nouă. xD

Fără titlu!

   Vrei să spui ceva, vrei să te faci auzit. Țipi, urli, zbieri..și ai senzația că nimeni nu te aude. Că nu ești băgat în seamă. Vrei să te faci remarcat prin felul tău de a fi, prin concepțiile tale. Vrei să arăți lumii că nu ești un simplu om obișnuit, însă când observi indiferența cu care ești tratat îți vine să renunți. Îți vine să îți iei catrafusele și să te cari în altă parte cu speranța că acolo vei fi ascultat. Te chinui să ajungi în vârful piramidei și când aproape ai ajuns lași o persoană să îți dea o palmă .. prin cuvinte .. și ajungi de unde ai plecat. Termină că ești penibil!
  Vrei ceva? Spune!
  Vrei să te faci auzit? Fă-o! dar prin fapte, nu prin vorbe!
  Nu te mai lăsa călcat în picioare de orice gândac! Ridică-te și mergi mai departe! Nu te da bătut de la prima căzătură, cu toții avem vânătăile, juliturile și cicatricele noastre. Rămâi puternic chiar dacă totul se duce în jos. Viata are dealuri și câmpii. *chicot*
  Când aproape ai ajuns în vârf, nu te lăsa! În sufletul tău zace o putere nemărginită. O putere care te poate ajuta să treci ușor peste obstacole. Folosește-o cu cap. :)
  Dar ține minte un lucru, când ai ajuns în vârf nu uita să mulțumești celor ce te-au ajutat. Nu uita de unde ai plecat. Nu uita ce fel de om ești..
  Scump cititor, învață să nu te ascunzi în spatele unor cuvinte. La momentul potrivit, spune ce ai de spus tare și răspicat, verde-în-față. Ocolișurile nu ajută cu nimic. Vei realiza tu o dată...

Micii mei îngerași..

   Sunt oameni pe lumea asta, pui de oameni mai bine zis, care vrei nu vrei te vor face să zâmbești. Nu prin prostiuțele pe care le zic..adică.."Ce e o fereastră? ..O fereastră e un geam. Bine..și un geam ce e? Un geam este o fereastră." sau prin întrebările aiurite gen "De ce e frunza verde?", "De ce stă luna acolo sus?" sau "De ce cade frunza?" .. ci prin simpla lor inocență, prin chipul lor de înger, prin zâmbetul lor atât de pur.

*~*

-Ce sunt ăștia? *spun eu arătând spre ciorăpeii ei*

-Cipcei..

-Dar ăștia de la urechea mea ce sunt? 

-Cecei..

*~*

-Dar ce faci, Corina?

-Mă joc..

-Ce te joci?

-Un joc.

-Cu ce?

-Cu animale.

-Corina, mă învărți? 

-O să amețești..

-Învărte-mă, Corina!

*~*

-HA! BAU! Te-am speriat?

-Aaa..M-ai speriat! 

-Culina..veau..veau mașinuța..

-Nu pot. E sus și nu ajung la ea..

-Ti log mumooos Culinaa! Culina...Culina Cocolinaa.. 

-Dă-mi un pup!

..MUUUUAH!...

   Micii îngerași care te fac să zâmbești mereu. În preajma lor nu poți sta trist. Alături de ei revii în copilărie și te bucuri din plin de ea.Piticii ăștia știu să îmi aducă mereu zâmbetul pe buze și fac asta fără să vrea. Îi iubesc enorm, sunt piticii mei! <3 br="">

Shht!

   Sunt momente în viață când vrei să spui multe lucruri, dar nu știi cum. Te sperii pentru că nu știi ce va urma după ce vei rosti unele lucruri ș-apoi taci și ții în tine totul. Cugeți la ceea ce ai vrea să faci și te gândești la urmări. Îți faci în cap sute de scene, dar niciuna nu e bună. Tu speri că va fi contrariul la ceea ce gândești tu dar apoi POOF! te trezești că e exact cum ți-ai imaginat. UNEORI! Alteori..eh..se mai întâmplă..
  "Ce suntem noi? Ce e între noi? Suntem simpli prieteni sau e ceva mai mult? ..Hmh.. Nu aș avea curajul să rostesc asta. Aș prefera să îmi citești gândurile decât să mă aud zicând asta. De ce? De frică. Îmi place ceea ce se petrece acum și nu aș vrea să se schimbe nimic..și mă tem că dacă deschid gura totul se va schimba. Mi-e frică...mi-e frică să nu.. mi-e frică să nu te pierd pentru că îmi placi...

   ...

Ăm...citeai asta? Aw.. scuze, poți să treci la altă postare. Sunt rătăcită..rătăcită printre gânduri..